Papa: Unde nu este milostivire, nu există dreptate

RV  23 martie 2015.  „Unde nu este milostivire, nu poate fi dreptate, iar poporul lui  Dumnezeu este supus de foarte multe ori unei dreptăţi fără milostivire” – a spus papa Francisc în această dimineaţă, la Liturghia celebrată în Casa „Sf. Marta” din Vatican.

Comentând lecturile zilei din calendarul latin şi apelând la un alt pasaj evanghelic, papa Francisca a vorbit despre cele trei femei – femeia inocentă Suzana, o păcătoasă, adultera, o văduvă nevoiaşă– şi cei trei judecători nedrepţi.

„Potrivit anumitor Părinţi ai Bisericii, a explicat papa, celei trei femei sunt figuri alegorice ale Bisericii: Biserica cea Sfântă, Biserica păcătoasă şi Biserica nevoiaşă”.

Corupţia rigidităţii
Însă, cei trei judecători sunt răi şi corupţi, observă Pontiful, căci „aveau în adâncul inimii lor corupţia rigidităţii”. Ei se simţeau puri pentru că respectau legile ca «Litere de lege»:

„Dar aceşti judecători nu erau sfinţi, erau corupţi, pentru că rigiditatea lor se poate explica doar printr-o viaţă duplicitară; în realitate, cei care condamnau aceste femei le căutau după aceea pe ascuns ca să se folosească de ele şi să se distreze. Rigizii sunt – cum spune şi Isus – ipocriţi”.

Corupţia viciului
Cele trei femei sunt figuri alegorice. De aceea, gândindu-ne la Biserică, a continuat Papa, „cei care judecă în mod rigid Biserica au o viaţă dublă. Cu rigiditate, a încheiat Pontiful, nu se poate nici măcar respira”.

Apoi, sunt doi judecători mai în vârstă, care o şantajează pe tânăra Suzana ca să fie a lor, dar ea rezistă. Potrivit Papei, aceştia suferă de corupţia viciului:

„erau judecători vicioşi; ei aveau corupţia viciului, în acest caz al luxuriei. Se spune că luxuria devine cu trecerea anilor mai feroce şi mai rău”.

Corupţia banilor şi a prestigiului
În cele din urmă, este judecătorul interpelat de văduva nevoiaşă. Acest judecător „nu se temea de Domnul  şi nu avea frică de nimeni: nu îl interesa de nimeni, numai de sine însuşi”. Era un judecător care prin meseria sa făcea afaceri. Era un corupt ai banilor, al prestigiului”.

Aceşti judecători, a subliniat Papa, referindu-se la „afacerişi”, „vicioşi”  şi „cei rigizi”, nu ştiau ce este milostivirea:

„Corupţia ne poartă departe de milostivire, nu ne lasă să fim milostivi. Sfânta Scriptură ne spune că în Milostivire este judecata cea adevărată. Iar cele trei femei – sfântă, păcătoasă şi nevoiaşă, figuri alegorice ale Bisericii – suferă de lipsa acestei milostiviri. Şi în zilele noastre, când poporul lui Dumnezeu întâlneşte aceşti judecători suferă o judecată fără milostivire, atât în lumea civilă cât şi ecleziastică. Iar unde nu este milostivire, nu există dreptate! Când poporul lui Dumnezeu se apropie de Domnul ca să îşi ceară iertare, de câte ori nu dă peste vreunul dintre aceştia?”. 

Îi întâlneşte pe vicioşii „ capabili să îi tenteze  pe oameni, pentru a-i folosi”. Acesta este unul dintre păcatele cele mai grave, a subliniat Papa:

„(…) găseşte afacerişti care nu îşi oxigenează sufletul, nu îi dau speranţă. Nu lipsesc nici persoanele rigide care pedepsesc în penitenţi ceea ce ele ascund înăuntrul lor”.

Aceasta, a încheiat Papa la Liturghia de dimineaţă , se numeşte „lipsa milostivirii”. Aşadar, concluzionează el, folosind un alt episod biblic:

„doresc să închei cu una dintre cele mai frumoase pasaje din Evanghelie, care pe mine mă emoţionează foarte mult: «Nimeni nu te-a condamnat?», «Nimeni, Doamne», «Nici eu nu te condamn». Această replică finală este  printre expresiile cele mai pure ale Milostivirii”.

(rv–M. Caba)