Misiunea Sf. Iosif continuă: episcopul Petru Gherghel

RV 18 mar 2015. Misiunea sfântului Iosif, ”omul drept” care a primit în grijă cele două comori unice, pe Maria și fiul ei, Isus, nu s-a terminat la Nazaret, ci continuă peste veacuri, având marea demnitate de patron al Bisericii Universale, al tuturor familiilor călugăreşti şi al tuturor familiilor alese de Dumnezeu să fie colaboratoare ale Creatorului la viaţa şi fericirea lumii: scrie episcopul Petru Gherghel, al diecezei de Iași, într-un mesaj pastoral trimis cu ocazia solemnității Sfântul Iosif, patronul Bisericii Universale, sărbătorită anual la 19 martie. Mesajul pastoral se adresează întregii Biserici locale, spre toate persoanele consacrate şi familiile creștine, având ca temă ”Ite ad Joseph et Mariam. Biserica și familia sub ocrotirea Sfântului Iosif, patronul Bisericii, și a Mariei, mama Bisericii”. Mesajul a fost publicat pe site-ul diecezei de Iași ercis.ro.

”Privind în jurul nostru – scrie episcopul diecezei moldave – şi văzând situaţia dureroasă prin care trece societatea, care pare să se îndepărteze cu totul de Dumnezeu prin plaga secularismului şi a materialismului, vedem cum suferă împreună cu societatea însăşi Biserica şi, mai ales, familia, atacată de atâtea curente şi practici contrare intenţiei Creatorului şi a Mântuitorului, care a ridicat-o la rang de taină şi mijloc de fericire şi mântuire”.

În timpuri grele pentru Biserică – continuă mesajul episcopului Gherghel -  Fericitul papă Pius al IX-lea, voind să ocrotească familia universală pentru care Cristos a murit, a decis să o încredinţeze ocrotirii speciale a sfântului Iosif, declarându-l patron al Bisericii Catolice (1870, decretul "Quemadmodum Deus"). Succesorul său, papa Leon al XIII-lea, a explicat cu profundă convingere de ce sfântul Iosif a fost ales şi numit patron special al Bisericii Universale (1889, enciclica "Quamquam pluries"). "Motivele pentru care fericitul Iosif trebuie să fie considerat patron special al Bisericii, iar Biserica, la rândul ei, să se încreadă tot mai mult că va avea apărarea şi ocrotirea sa – afirma Leon al XIII-lea - provin din faptul că el a fost soţul Mariei şi tatăl purtător de grijă al lui Isus. Iosif a fost la timpul său păzitorul, capul şi apărătorul legitim şi natural al familiei divine... Aşadar, este cu adevărat vrednic ca sfântul Iosif, aşa cum a ştiut să conducă cu sfinţenie familia din Nazaret în orice eveniment, tot aşa acum să acopere şi să apere cu ocrotirea sa cerească Biserica lui Cristos". Episcopul Gherghel subliniază mai departe în mesajul său rugăciunea papei Leon al XIII-lea: ”La tine alergăm, o, fericite Iosife”. Această rugăciune, unică prin frumusețea și conținutul ei, cunoscută şi recitată fără încetare, mai ales în zi de miercuri, este ”mobilizatoare pentru timpurile grele, prin care a trecut şi trece societatea şi familia creştină”.

Aceeași încredere în puterea de mijlocire a Sfântului Iosif i-a sugerat Sfântului Ioan al XXIII-lea să pună sub ocrotirea sa lucrările Conciliului Vatican II. La rândul său, Fericitul Paul al VI-lea îl prezenta pe Sfântul Iosif ca model pe care ”Biserica îl invocă drept ocrotitor, dintr-o dorinţă profundă şi foarte actuală de a-şi revigora existenţa sa pământească cu virtuţile evanghelice adevărate, care strălucesc în sfântul Iosif (cf. Paul al VI-lea, "Allocutio", 19 martie 1969). În continuitate cu predecesorii săi, Sfântul Ioan Paul al II-lea a preluat aceeași prețuire față de Sfântul Iosif și a publicat în 1989 exortația apostolică ”Redemptoris custos”, adevărată cartă despre ”rolul sfântului Iosif şi despre misiunea sa în a ocroti Biserica întreagă şi fiecare familie creştină”.

”În practica şi pedagogia ei – continuă mesajul pastoral al episcopului Petru Gherghel - Biserica ne oferă în luna martie, tocmai la mijlocul drumului spre marea sărbătoare a Învierii, două zile speciale – 19 martie, solemnitatea Sfântului Iosif, și 25 martie, sărbătoarea Bunei Vestiri - legate între ele ca o îngemănare de două inimi şi două mâini, ce se îndreaptă spre noi pentru a ne însoţi pe drumul de credinţă până la Înviere”. ”Fecioara Maria şi soţul ei Iosif sunt un exemplu de familie, oglindă pentru toate familiile, toate mamele şi toţi taţii din lume. Către această familie sfântă s-a îndreptat cu atâta bucurie întreaga Sfântă Treime, Tatăl și Fiul şi Duhul Sfânt, pentru a revărsa în lume toată iubirea divină”.

Într-un an special, în care papa Francisc ”ne-a chemat să ne îndreptăm cu dragostea şi preţuirea noastră spre toate familiile creştine, care sunt invitate să-şi descopere menirea lor, dar şi spre toate familiile călugăreşti, care îşi trăiesc anul lor special în întreaga familie a Bisericii, ochii şi gândul nostru se îndreaptă spre toţi şi imploră ajutor de la marele protector al familiei din Nazaret, sfântul Iosif, ca şi de la Fecioara curată şi credincioasă, Maria, care au înţeles, iubit şi împlinit chemarea Domnului, răspunzând cu toată bucuria şi cu toată hotărârea atunci când au fost chemaţi: «Iată, slujitoarea Domnului; fie mie după cuvântul tău!» (Lc 1,38), Maria cu toată fiinţa, cu toată inima şi cu tăria cuvântului său, iar Iosif cu marea lui supunere, tăcere şi trăire, făcând tot ceea ce i-a cerut îngerul Domnului (cf. Mt 2,13.19)”.

”Acum, în timpul Postului Mare – continuă mons. Gherghel - simţim, aşadar, cu toţii, în drumul spre descoperirea iubirii divine, manifestată de către Mântuitorul nostru, un adevărat ajutor, o forţă sufletească deosebită, ce ne vine din sfânta familie din Nazaret, din partea Fecioarei Preacurate, cu credinţa şi supunerea ei, şi din partea Sfântului Iosif, cel care a avut şi are mai departe chemarea de a fi îngrijitor şi ocrotitor al comorilor sfinte”.

La finalul mesajului său pastoral, episcopul diecezei de Iași îndeamnă toate familiile călugărești și toți credincioșii ”să urmeze cu interes expunerea temelor propuse din partea Oficiului pentru Cateheză al episcopiei, ca program de descoperire a marii vocaţii la viaţa consacrată în slujba evanghelizării şi a trăirii credinţei în lumina exemplului celor dintâi consacraţi, Fecioara Maria, şi soţul ei feciorelnic, sfântul Iosif”.

(rv – A. Dancă)