Papa Francisc, ”învățământul este mai mult decât o muncă”

14 mar 2015. ”Într-o societate care găsește cu greu puncte de referință, este necesar ca tinerii să afle în școală o referință pozitivă”: a spus papa Francisc primind sâmbătă în aula Paul al VI-lea aproximativ două mii de membri ai Uniunii catolice italiene a profesorilor, directorilor, educatorilor și formatorilor (UCIIM). 

Papa Francisc s-a adresat profesorilor numindu-i ”colegi și colege” pentru că – a spus – ”am fost și eu profesor asemenea vouă și păstrez o frumoasă amintire a zilelor petrecute în sălile de clasă cu elevii”. Deși desfășoară o activitate foarte frumoasă, Papa a scos în evidență faptul că profesorii sunt prost plătiți și că uneori, pentru a ajunge să aibă un salariu util, ei sunt constrânși să lucreze în două ture, ceea ce constituie ”o injustiție”. Cu toate acestea, a continuat Sfântul Părinte, a fi profesor înseamnă într-o anumită măsură a fi părinți, cel puțin din punct de vedere spiritual, pentru că ”îți permite să vezi crescând din zi în zi persoanele încredințate grijilor noastre”.
• ”A-i învăța pe ceilalți este un efort serios, pe care numai o personalitate matură și echilibrată îl poate asuma. Un efort de acest fel inspiră teamă, dar e necesar să ne amintim că nici un dascăl nu este niciodată singur: el împărtășește întotdeauna munca lui cu alți colegi și cu întreaga comunitate educativă din care face parte”. 

Remarcând că Uniunea catolică italiană a profesorilor a luat ființă în 1944 la inițiativa unui profesor de religie, Pontiful a spus că în cei 70 de ani de activitate această asociație a oferit contribuția semnificativă a valorilor creștine la progresul școlii și al societății italiene. 
• ”După cum ne-a învățat Isus, toată Legea și toți Profeții sunt cuprinse în cele două porunci: «să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău și pe aproapele tău» (cf Mt 22, 34-40). Ne putem întreba: cine este «aproapele» pentru profesor? Aproapele îl reprezintă studenții și elevii lui. Cu ei își petrece timpul zi de zi. Ei sunt cei care așteaptă de la el călăuzire, orientare, răspunsuri și, chiar mai înainte, întrebări bune”.

Papa a ilustrat mai departe îndatorirea Uniunii de a ilumina și motiva o justă idee de școală care – a remarcat – uneori este umbrită de discuții și poziții reductive. Dacă pe de o parte școala are la bază o instrucțiune validă și calificată, ea are nevoie și de relații umane, de primire și bunăvoință, care trebuie arătate față de toți, fără nicio deosebire. ”Mai mult – a subliniat Pontiful - datoria unui bun educator, și cu atât mai mult a unui educator creștin, este să-i iubească mai mult pe elevii săi cei mai dificili, mai slabi și mai dezavantajați. Isus ar spune: dacă-i iubiți numai pe cei care învață, care au un comportament educat, ce merit aveți? Orice profesor se simte bine cu asemenea elevi. Vouă vă cer să-i iubiți mai mult pe elevii «dificili», pe cei care nu vor să învețe, pe cei care trec prin situații de disconfort, pe cei cu dizabilități și pe cei străini, care astăzi sunt o mare provocare pentru școală”.
• ”Dacă astăzi o asociație profesională de profesori creștini vrea să dea mărturie pentru inspirația ei, este chemată să se angajeze în periferiile școlii, care nu pot fi abandonate marginalizării, ignoranței, criminalității. Într-o societate care găsește cu greu puncte de referință, este necesar ca tinerii să afle în școală o referință pozitivă. Aceasta poate fi sau poate deveni astfel dacă în cadrul ei sunt profesori capabili să dea un sens școlii, învățăturii și culturii, fără a reduce totul la simpla transmitere de cunoștințe tehnice dar urmărind construcția unei relații educative cu fiecare elev, care trebuie să se simtă primit și iubit pentru ceea ce este, cu toate limitele și potențialul lui. În această privință, îndatorirea voastră este mai necesară ca oricând. Iar voi trebuie să-i învățați pe elevi nu doar conținutul unei materii, dar și valorile vieții și obișnuințele vieții. Acestea sunt cele trei lucruri pe care trebuie să le transmiteți”. 

Pontiful a menționat, mai departe, exemplul marilor educatori creștini care și-au pus în joc viața pentru ”a acoperi carențele formării școlare sau a înființa școli la rândul lor”. Amintind în acest sens exemplul Sfântului Ioan Bosco, de la a cărui naștere se împlinesc în 2015 două sute de ani, papa Francisc a spus că profesorii creștini trebuie să se uite la aceste exemple ”pentru a însufleți din interior o școală care, dincolo de gestiunea ei statală sau non-statală, are nevoie de educatori credibili și de mărturisitori ai unei umanități mature și complete”.
• ”Ca asociație sunteți prin natură deschiși viitorului, pentru că sunt mereu noi generații de tineri cărora trebuie să le fie transmis patrimoniul de cunoștințe și valori. Pe plan profesional este important să aduceți la zi competențele voastre didactice, inclusiv în lumina noilor tehnologii, dar învățământul nu este doar o muncă: este o relație în care orice profesor trebuie să se simtă implicat pe deplin ca persoană, ca să dea sens îndatoririi educative față de elevii săi. Prezența voastră aici este dovada că aveți acele motivații de care școala are nevoie. Vă încurajez să reînnoiți pasiunea voastră pentru om în procesul său de formare și să fiți martori de viață și speranță”.

(rv – A. Dancă)