Confesiunea, întâlnire cu Tatăl care reconciliază, iartă și face sărbătoare: Papa Francisc

Spovedania nu este "o ședință de judecată" ci "o întâlnire" cu Dumnezeu care iartă și uită orice păcat persoanei care nu obosește să-i ceară îndurarea. Acesta este reflecția de fond a omiliei rostită de Papa Francisc la Sfânta Liturghie celebrată vineri dimineață, în capela reședinței "Sfânta Marta" din Vatican. Colegul nostru Alessandro de Carolis introduce, prin câteva reflecții, trei fragmente din omilia Pontifului:

Reconcilierea este una dintre îndeletnicirile lui Dumnezeu și este o muncă "frumoasă", pentru că Domnul iartă orice păcat, iartă "totdeauna", face "sărbătoare" când cineva îi cere iertare și "uită" totul.

Pontiful a reflectat asupra fragmentului din Scrisoarea către Evrei, capitolul 8, în care Apostolul vorbește cu insistență despre noua alianță stabilită de Dumnezeu cu poporul ales, omilia devenind o pasionată meditație despre iertare:

"Înainte de toate, Dumnezeu iartă totdeauna! Nu obosește să ierte. Suntem noi cei care obosim să-i cerem iertare. Însă El nu obosește să ne ierte. Când Petru l-a întrebat pe Isus: 'De câte ori trebuie să iert? De șapte ori? "Nu de șapte ori, ci de șapte ori câte șapte", [a fost răspunsul n.r.]. Adică necontenit. Astfel iartă Dumnezeu: neîncetat. Însă, dacă tu ai trăit o viață cu multe păcate, cu multe situații urâte, dar la urmă, căindu-te, ceri iertare, [Dumnezeu n.r.] te iartă imediat! El iartă imediat."

Însă, în inima omului poate izvorî o îndoială privitoare la cât este dispus să ierte Dumnezeu. Ei bine, a repetat Papa, este suficient "să te căiești și să ceri iertare": nu trebuie să se plătească nimic, pentru că "a plătit deja pentru noi Cristos ". Modelul este fiul risipitor din parabolă care, căit, pregătește un discurs pe care să-l facă tatălui, acesta din urmă nelăsându-l nici măcar  să vorbească, ci îmbrățișându-l și strângându-l la piept:

"Nu există păcat pe care să nu-l ierte. El iartă totul. [Cineva ar putea spune n.r.:] 'Părinte, eu nu mă duc să mă spovedesc pentru că am făcut atâtea lucruri urâte încât nu mă mai iartă Dumnezeu…' Nu. Nu este adevărat. [Dumnezeu n.r.] iartă totul. Dacă tu mergi căit, iartă totul. De câte ori?…ei, de multe ori, și nu te lasă nici să vorbești! Tu începi să ceri iertare iar El te face să simți acea bucurie a iertării chiar înainte de a fi terminat de spus totul." 

Pontiful a menționat de asemenea un alt aspect, spunând că – atunci când Dumnezeu iartă "face sărbătoare". Și, un ultim lucru, Dumnezeu "uită". Căci, ceea ce este important pentru Dumnezeu este să se întâlnească cu noi. Papa a sugerat un examen de conștiință pentru preoți în scaunul de spovadă. "Sunt dispus să iert totul?", "[sunt dispus] să uit păcatele acelei persoane"? "Confesiunea", a spus în încheiere, "este mai mult decât o ședință de judecată, este o întâlnire":

"De multe ori, confesiunile par o rutină, o formalitate. Am făcut asta, asta, asta. Apoi, preotul îți spune 'mergi'. Astfel totul devine mecanic și lipsește întâlnirea; nu mai există întâlnirea cu Domnul care face pace, te îmbrățișează și face sărbătoare, căci într-atât de bun este Dumnezeul nostru. Trebuie de asemenea să-i învățăm pe copiii și pe tinerii noștri să se spovedească bine, căci confesiunea nu este precum dusul la Nufărul pentru înlăturarea unei pete. Nu, confesiunea înseamnă întâlnirea cu Tatăl care reconciliază, iartă și face sărbătoare".

R.V./A.M.