Călătoria în Filipine. Entuziasm de transformat în acțiuni concrete: bilanț cu F. Lombardi

Luni, 19 ianuarie, se încheie călătoria apostolică a Papei Francisc în Sri Lanka și Filipine. Dimineață, după celebrarea Sfintei Liturghii în privat, plecarea de la sediul Nunțiaturii Apostolice, Pontiful a mers la Villamor Air Base din Manila pentru ceremonia de rămas bun, urmată de plecarea spre Roma, sorirea in Italia, pe aeroportul Ciampino, fiind prevăzută pentru ora locală 17.40.

Duminică, la Manila, directorul Sălii de Presă a Sfântului Scaun, părintele Federico Lombardi a ținut un briefing cu jurnaliștii, privitor la cea de-a șaptea călătorie apostolică a Papei Francisc în Sri Lanka și Filipine.

Pentru un bilanț al zilei de duminică, 18 ianuarie, din perspectiva directorului Sălii de Presă a Sfântului Scaun, vă propunem un interviu cu părintele Federico Lombardi, realizat de colegul nostru Alessandro De Carolis, care l-a însoțit pe Sfântul Părinte în această călătorie.

Papa Francisc privește spre Asia…

R – Privind din exterior, ceea ce impresionează cel mai mult este această mare de popor care se îndreaptă spre Papa și celebrările pe care le prezidează. Cred că [la Sfânta Liturghie de la Manila] s-a înregistrat cea mia numeroasă prezență din istorie la o celebrare euharistică, de 6-7 milioane, bătând precedentul record, care aparținea tot Manilei, de 4-5 milioane de persoane. Aceste cifre vorbesc despre sentimentele de afecțiune ale credincioșilor față de Papă care, după cum se percepe, exercită o anumită fascinație; atrage prin modul de a se prezenta, pentru faptul că este la conducerea unei Biserici care, în Filipine, continuă să fie foarte vie și percepută de populație ca pe un punct de referință fundamental nu doar pentru viața spirituală dar și pentru cea socială.

Cu siguranță și Papa a fost foarte impresionat de această atenție din partea poporului, simțindu-se cu siguranță încurajat, prin călătoriile efectuate în Coreea, Sri Lanka și Filipine întărind perspectivele sale apostolice spre Asia, pe care le-a intuit ca fiind fundamentale încă de la începutul pontificatului său. Mulțimea de credincioși prezenți exprimă totodată așteptarea unui magisteriu moral, a unei încurajări pentru un viitor pe care Papa reușește să-l intercepteze și căruia reușește să-i răspundă. Momentul cel mai profund al vizitei l-a reprezentat cu siguranță Sfânta Liturghie de sâmbătă, de la Tacloban, în care Papa a fost alături de cei suferinzi, de cei mai săraci dintre săraci, de victimele taifunului. Însă, Sfânta Liturghie de duminică a reflectat o viziune de ansamblu legată de Filipine, ce a scos în evidență chemarea la speranță a acestui popor care are o mare bogăție spirituală dar care are nevoie să o traducă în acțiune, în acte de solidaritate și atenție față de cei săraci, astfel încât să fie depășire inegalitățile numite de Pontif "scandaloase", prezente și în societatea filipineză.

Privitor la întâlnirea Papei cu tatăl voluntarei moarte la Tacloban…
Etapa de la Tacloban a cunoscut o pagină dramatică, prin moarte într-un accident a unei tinere voluntare. Acest lucru l-a afectat mult pe Sfântul Părinte…

R.  – Da, când a aflat, Papa a dorit imediat să se informeze despre posibilitatea de a se întâlni cu rudele acestei tinere, Pontiful întâlnindu-se cu tatăl și cu un văr al acesteia, la sediul Nunțiaturii. Sfântul Părinte a avut astfel posibilitatea de a-i fi alături în mod direct acestei familii într-un astfel de moment dramatic. Mama tinerei nu a putut fi prezentă la întâlnirea cu Papa pentru că lucrează la Hong Kong și revine luni în Filipine. Întâlnirea a fost mișcătoare. Pe masă se aflau două fotografii: una cu această tânără splendidă și, cealaltă, tot cu ea când era mică, alături de părinți. Exista, cumva, sentimentul prezenței surâzătoare a acestei tinere. Cardinalul Tagle, care a tradus conversația, a spus că tatăl fetei s-a simțit devastat de tragedie, fiind însă consolat la gândul că fiica sa a murit într-un act de slujire, pentru ca poporul său să aibă posibilitatea să-l întâlnească pe Pontif. Acest tată a manifestat o credință profundă și simplă a unei persoane care reușește să depășească o experiență foarte dură din punct de vedere uman prin privirea acesteia dintr-o perspectivă de speranță ce este caracteristică celor cu credință autentică.

Pornirea de la cei săraci…
Cu referință la un bilanț general al călătoriei apostolice în Asia, a doua în acest continent, după călătoria din urmă cu câteva luni în Coreea de Sud, părintele Lombardi a spus:

R. – Primirea a fost măreață, de tip popular, simplu, spontan, care a depășit orice așteptare și previziune numerică. Mulțimile imense și vesele care umpleau străzile, revărsându-se spre întâlnirea cu Papa reprezintă un semn al prezenței lui Dumnezeu și un ajutor în vederea raportării la trăirea în profunzime a vieții spirituale.

Posibilitatea de a reflecta asupra unor teme dense, precum cea a săracilor, ce este o realitate foarte prezentă în Filipine, în care continuă să existe grave inegalități sociale, a oferit posibilitatea unei reflecții pentru o ulterioară convertire în sensul unei majore implicări în favoarea celor mai lipsiți de apărare. Punctele pe care Papa a dorit să le exprime au fost foarte clare, rămânând de văzut în ce măsură acest mare entuziasm se va putea traduce în acțiuni concrete, de reală convertire, ce necesită autentica angajare evanghelică pe care ne-o propune Papa. 

R.V./A.M.