Papa: cine-l iubește pe Dumnezeu, e un om liber

RV 09 ian 2015. Numai Duhul Sfânt face inima omului docilă față de Dumnezeu și la libertate: a spus papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată vineri dimineață în capela Casei Sf. Marta din Vatican. Durerile vieții, a spus Pontiful, îl pot face pe unul să se închidă în sine, în timp ce iubirea îl face liber.

O ședință de yoga nu va reuși să învețe o inimă să simtă paternitatea lui Dumnezeu, după cum un curs de spiritualitate zen nu o va face mai liberă să iubească: o atare capacitate o are numai Duhul Sfânt.

Pornind de la Evanghelia zilei din ritul roman sau latin – în care Isus umblă pe apă după ce a înmulțit cele cinci pâini și cei doi pești – papa Francisc a subliniat finalul pericopei în care evanghelistul Marcu explică de ce discipolii erau înfricoșați: ei n-au înțeles minunea înmulțirii pâinilor pentru că inima lor era împietrită.

O inimă poate să fie de piatră din diferite motive, a remarcat Pontiful la predică. De exemplu, din cauza unei experiențe dureroase, cum s-a întâmplat cu ucenicii de la Emaus, care se temeau să nu ajungă din nou la o dezamăgire. S-a întâmplat la fel cu apostolul Toma care a refuzat să creadă în învierea lui Isus. Un alt motiv care poate să facă inima de piatră – a continuat Sfântul Părinte – este închiderea în sine.

• ”Să-ți faci o lume în tine însuți, o lume închisă. Fie că o faci în tine însuți, în comunitatea sau în parohia ta, tot de o închidere este vorba. Închiderea se poate roti în jurul multor lucruri. Să ne gândim la orgoliu, la suficiență, la faptul că unul crede că este mai bun decât ceilalți, la slava deșartă. Există omul și femeia-oglindă, închiși în sine pentru a se privi fără încetare pe sine. Există narcisiștii religioși. Dar toți au o inimă dură pentru că sunt închiși, nu sunt deschiși. Ei caută să se apere prin zidurile pe care le înalță în jurul lor”.

Alții se baricadează în spatele legii, agățându-se de ”litera” conținutului stabilit de porunci. În acest caz, a afirmat Pontiful, ceea ce împietrește inima este o problemă de nesiguranță. Iar cine caută consistența în ceea ce dictează legea, a continuat Papa cu o ușoară ironie, este sigur ca ”un om sau o femeie în celula unei închisori în spatele gratiilor: este siguranța celui lipsit de libertate”. Dar Isus, dimpotrivă, a venit să ne aducă libertatea:

• ”Când se împietrește, inima nu este liberă și dacă nu e liberă se datorează faptului că nu iubește, după cum spune apostolul Ioan la finalul primei sale Scrisori. Iubirea desăvârșită pune pe fugă frica: în iubire nu există frică, pentru că frica presupune pedeapsă și cine se teme nu este desăvârșit în iubire. Nu e liber. Îi este mereu teamă că i se va întâmpla ceva dureros, ceva trist, că îi va merge rău în viață sau îi pune în pericol mântuirea veșnică. Atâtea închipuiri sunt posibile pentru că nu iubește. Cine nu iubește nu este liber. Iar inima discipolilor era împietrită pentru că încă n-au învățat să iubească”.

Dar cine ne poate învăța să iubim? Cine ne eliberează de împietrirea inimii? Numai Duhul Sfânt. Din nou, papa Francisc:

• ”Poți să faci mii de cursuri de cateheză, mii de cursuri de spiritualitate, mii de cursuri de yoga, zen și toate celelalte. Dar nimic din toate acestea nu poate să-ți dea vreodată libertatea de fiu. Numai Duhul Sfânt este cel care îți atinge inima ca să-i spui lui Dumnezeu «Tată!». Numai Duhul Sfânt are capacitatea de a îndepărta, de a sfărâma această împietrire a inimii și de a face inima, cum să spun, «maleabilă»? - cuvântul nu e potrivit - mai degrabă «docilă». O inimă docilă față de Domnul, o inimă docilă față de libertatea iubirii”.

(rv – A. Dancă)