RV 04 ian 2015. Bisericile catolice orientale ”sunt deja începutul unei punți care într-o zi îi va uni pe catolici și orientalii ortodocși”: afirmă cardinalul Leonardo Sandri, prefectul Congregației pentru Bisericile Orientale, într-un amplu interviu publicat în ediția de duminică a cotidianului Sfântului Scaun ”L’Osservatore Romano”. Interviul, realizat de Nicola Gori, abordează pe larg dificultățile creștinilor din Orientul Mijlociu, indiferența Comunității Internaționale față de persecuția creștinilor și rolul Bisericilor orientale catolice în refacerea unității creștinilor.
Orientul Mijlociu fără creștini
Remarcând împreună cu papa Francisc că nu este permis
să ne resemnăm în fața unui Orient Mijlociu fără creștini, cardinalul Sandri a spus
că ”Biserica Catolică însoțește această situație, după cum a indicat de mai multe
ori papa Francisc, cu o rugăciune stăruitoare și neîntreruptă, privind la Cristos,
speranța noastră. Împreună, ea se angajează să facă tot posibilul, sprijinind în primul
rând episcopii, preoții, comunitățile călugărești și laicii. Scrisoarea papei Francisc
adresată creștinilor din Orientul Mijlociu la 21 decembrie 2014 a fost un semn de
mare mângâiere și un ajutor prețios în discernământul evenimentelor. În lumina acestei
Scrisori putem spune că fără îndoială Biserica poate să facă și face, dar că este
importantă și activitatea Comunității Internaționale. Aceasta poate să oprească violența,
ura și războiul și să facă astfel încât libertatea religioasă și dreptul de a trăi
și exista să fie garantate pentru toți fără nicio deosebire. Este, de aceea, o mare
dorință ca Orientul Mijlociu să nu rămână fără creștini: ar fi un alt Orient Mijlociu,
care nu mai corespunde identității sale istorice și întregii bogății pe care prezența
creștină o reprezintă în această regiune”. ”Fuga creștinilor – a continuat cardinalul
Sandri – este una din preocupările episcopilor, mai ales pentru cei din Irak. Se caută,
de aceea, în toate formele de a face astfel încât să fie respectat nu doar dreptul
de a emigra dar și acela de a se întoarce în patrie; altfel spus, dreptul de a-și
reface o viață pe pământul natal, după cum a reieșit și la reuniunea cu nunții apostolici
din regiune, organizată la începutul lunii octombrie 2014. Biserica, la rândul ei,
inclusiv prin intermediul departamentului nostru, caută să-i sprijine pe toți preoții
prin forme simple de ajutor”.
Indiferența Comunității Internaționale
Cum poate fi retrezit, însă, interesul Comunității
Internaționale față de drama celor care continuă să îndure persecuție și violență?
Răspunde cardinalul Leonardo Sandri: ”Sunt numeroase elemente care dau mărturie pentru
activitatea Sfântului Scaun – în special prin diplomație și contactele cu guvernele
Comunității Internaționale, inclusiv la nivelul Națiunilor Unite, atât la New York
cât și la Geneva – pentru a mișca lumea din indiferență în fața acestei drame. Multe
roade s-au cules deja. Mă gândesc la sensibilizarea opiniei publice și în special
a unor guverne care pun la dispoziție toată influența lor internațională pentru a-i
ajuta pe acești creștini, furnizând ajutoarele necesare pentru a-i primi în Europa,
în Statele Unite ale Americii și Canada, care reprezintă destinațiile preferate ale
persoanelor care fug din Orientul Mijlociu. Fără a uita de Italia, care în aceste
zile a dat încă o dată dovadă de solidaritate și ospitalitate pentru mii dintre ei.
Rămâne, cu toate acestea, prioritară, dorința ca patria mamă să fie din nou locuință
primitoare pentru fiecare dintre ei”.
Cauzele și remediile terorismului
În cadrul recentei călătorii apostolice în Turcia
– a reluat jurnalistul – papa Francisc a subliniat că terorismul și criminalitatea
găsesc un teren fertil în degradarea socială alimentată de foame, șomaj și marginalizare.
Cum poate fi oprită această spirală? Reia cardinalul Sandri: ”Papa acționează pe două
fronturi. Condamnă cu mare vigoare violența, războiul, cruzimea inexplicabilă a anumitor
episoade care se comit. În același timp, intervine asupra celor care stau mai înainte,
altfel spus, asupra a ceea ce favorizează creșterea violenței: injustițiile, marginalizarea,
formarea persoanelor care trăiesc fără valori umane și creștine. Ne face să observăm
că este absurd să credem că toate se pot rezolva prin violență și război. Pontiful
are dreptate, de aceea, să condamne această violență – și în Scrisoarea de la 21 decembrie
a folosit cuvinte precise pentru a defini organizația teroristă care acționează în
Siria și Irak – dar și să facă să se înțeleagă că atâtea lucruri trebuie să se schimbe,
mai ales în educația tinerilor și a celor care vor fi viitorii lideri ai Comunității
politice Internaționale. Un alt element din activitatea Papei și a Sfântului Scaun
este îndemnul adresat liderilor religioși de a-și face auzită vocea împotriva celor
care vor să folosească religia pentru a justifica violența, cruzimea și voința de
a dispune de celelalte ființe umane ca și cum ar fi obiecte”.
Antidotul cel mai eficient împotriva terorismului, a continuat cardinalul Sandri, rămâne fără îndoială educația. ”E necesar ca cei care conduc comunitățile religioase la nivel mondial să predice pacea, dialogul. Papa, după ce a condamnat terorismul și violența oarbă, a definit dialogul «un semn al Împărăției lui Dumnezeu», afirmând că acesta «este o slujire adusă dreptății și în același timp o condiție atât de necesară pentru pacea mult dorită». Desigur, primul pas este acela de a demasca mentalitatea potrivit căreia violența poate fi justificată de o credință religioasă. Liderii religiilor să afirme mai degrabă că există principii care trebuie puse în aplicare pentru soluționarea pașnică a controverselor prin intermediul dialogului, înțelegerii și al renunțării la unele din cerințele proprii”.
Misiunea Bisericilor Orientale Catolice
Referindu-se la rolul Bisericilor orientale catolice,
jurnalistul l-a întrebat pe cardinalul Sandri care poate fi contribuția acestora la
țelul unității creștinilor, obiectiv care după călătoria papei Francisc în Turcia
pare să fie unul „mai puțin îndepărtat”? ”Bisericile orientale catolice – a spus cardinalul
Sandri – sunt înserate în această mișcare a unității creștinilor întrucât, după cum
spune decretul conciliar «Orientalium Ecclesiarum», aceste Biserici există pentru
că au voința și dorința de a fi sămânță de unitate. Acestea sunt deja începutul unei
punți care într-o zi va ajunge să-i unească pe catolici și pe orientalii ortodocși.
Bisericile orientale catolice nu sunt un obstacol pentru unitate, nu vor să ducă înainte
o manevră pentru a pune în criză Bisericile ortodoxe. Dimpotrivă, cum au fost considerate
de Conciliul Vatican II, sunt pentru unitatea Bisericii și prin aceasta se justifică
existența lor. Să căutăm cu smerenie și seninătate să fim deschiși față de frații
noștri ortodocși, de Bisericile lor venerabile, în primul rând față de patriarhul
Bartolomeu și de patriarhii ortodocși orientali”.
Anul Vieții Consacrate în Bisericile Orientale
Cât privește participarea congregațiilor orientale
de călugări la celebrările Anului Vieții Consacrate, cardinalul Sandri a spus: ”Am
urmat indicațiile Papei și ale Congregației pentru Institutele de Viață Consacrată
și Societățile de Viață Apostolică pentru a oferi persoanelor consacrate un context
adecvat de celebrări. Ne-am gândit la exerciții spirituale, conferințe și celebrări
particulare. Cei consacrați sunt vestitori ai Evangheliei prin viața, identitatea,
mărturia și deschiderea lor față de toți oamenii. Mă gândesc cu admirație la cei care
se dăruiesc în a-i sprijini și încuraja pe refugiații irakieni izgoniți din Câmpia
Ninive”.
20 de ani de la Codul Canoanelor Bisericilor
Orientale
În fine, jurnalistul a remarcat că în 2015 se împlinesc
20 de ani de la promulgarea Codului Canoanelor Bisericilor Orientale și dacă este
momentul unui posibil bilanț sau al unei revizuiri. Cardinalul Leonardo Sandri a răspuns:
”Noul cod a fost un instrument de valoare extraordinară pentru viața Bisericilor orientale
catolice după Conciliul Vatican II. Vom celebra aniversarea împreună cu Institutul
Pontifical Oriental. Aș dori să subliniez că Ioan Paul al II-lea a spus încă din introducerea
codului că acesta este un element de reglementare sănătoasă a vieții Bisericilor orientale
catolice, dar și un semn pentru acel «deja și nu încă». Într-adevăr, odată ce se ajunge
la dorita unitate a Bisericii, acesta va trebui să fie reconsiderat într-o atare perspectivă,
dar între timp poate fi considerat și o sămânță a unei noi realități”.
(rv – A. Dancă)
All the contents on this site are copyrighted ©. |