Papa Francisc împlinește 78 de ani

RV 17 dec 2014. La 17 decembrie 2014 Sfântul Părinte Papa Francisc împlinește 78 de ani. Foarte scurtă, mulțumirea adresată pelerinilor la audiența generală pentru urările primite cu această ocazie:

Papa Francisc: ”Vă salut din inimă pe toți și îi încredințez bunului Dumnezeu viața voastră și pe cea a rudelor voastre. Mii de mulțumiri pentru urările voastre trimise cu ocazia aniversării mele și a apropiatelor sărbători de Crăciun, la care răspund dorindu-vă o Sărbătoare Sfântă și un An Nou fericit plin de binecuvântările Pruncului Dumnezeiesc!”. 

78 de ani de viață și 45 de preoție

Cu câteva zile în urmă s-au împlinit 45 de ani de când a devenit preot: la 13 decembrie 1969 tânărul iezuit argentinian José Mario Bergoglio primea hirotonirea preoțească prin rugăciunea și impunerea mâinilor arhiepiscopului de Cordoba, mons. Ramón José Castellano.

Ambele aniversări sunt trăite de Sfântul Părinte cu obișnuita-i sobrietate. La 13 decembrie, după 45 de ani de preoție, a trimis un simplu mesaj pe platforma de socializare Twitter în care scria: ”Astăzi este aniversarea sfințirii mele preoțești. Vă cer să vă rugați pentru mine și pentru toți preoții”. Nu au avut loc alte manifestări solemne. Trebuie spus în acest context că vocația la preoție a tânărului argentinian José Mario Bergoglio este legată de o altă zi: 21 septembrie 1953, când aproape din întâmplare a intrat în biserica «Sf. Iosif De Flores» din Buenos Aires pentru a saluta pe cineva. Altcineva – mult mai sus – a vrut ca atunci tânărul argentinian să-l întâlnească pe un preot care i-a lăsat o adâncă impresie. Bergoglio a cerut să se spovedească și colocviul tainic din cadrul sacramentului spovezii i-a dat peste cap perspectivele vieții. S-a ridicat de la scaunul de spovadă cu decizia irevocabilă de a-și dărui toată viața lui Dumnezeu.

E importantă această menționare pentru că altfel nu se înțelege cine împlinește astăzi 78 de ani: nu un gaucho din prateriile Patagoniei, nici un simplu amator de tangouri și suporter al echipei San Lorenzo, dar mai ales un preot care a trăit chemarea primită la taina spovezii și a mers înainte în ciuda greutăților de sănătate, dat fiind  că de aproape 40 de ani a rămas cu un singur plămân. Voința de fier a pontifului argentinian a fost călită și de greutățile politice și economice prin care a trecut Argentina și care au afectat în mod inevitabil viața și apostolatul ordinului iezuit din acestă țară.

 

Stema papei Francisc

Când a fost ales ca Succesor al Sfântului Apostol Petru, la 13 martie 2013, a uimit lumea întreagă prin gestul celebru de a se înclina în fața mulțimii și a păstra împreună câteva momente de reculegere înainte de a invoca Binecuvântarea Apostolică. Cine este papa Francisc, ne spune și stema pontificală pe care și-a ales-o și care cuprinde trei simboluri majore: în partea superioară se află soarele, emblema ordinului iezuit, în care sunt înscrise trei litere IHS, prescurtare din limba latină pentru adevărul central al credinței creștine: «Iesus Hominum Salvator – Isus, Mântuitorul Oamenilor». La baza blazonului pontifical sunt amplasate alte două simboluri care exprimă personalitatea papei Francisc: steaua, care face trimitere la Sfânta Fecioară Maria, și floarea de nard, reprezentare clasică a Sfântului Iosif, soțul feciorelnic al Preacuratei. Așadar, papa Francisc însuși ne oferă această cheie de lectură a pontificatului său, pornind de la inima revelației biblice și de la misterul mântuirii: Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu și singurul mântuitor al oamenilor, Fecioara Maria, care a făcut posibilă întruparea și nașterea Mântuitorului între noi, și Sfântul Iosif, tatăl purtător de grijă și ocrotitorul ceresc al Bisericii Catolice. De altfel, fiind ales la 13 martie, papa Francisc a ales sărbătoarea Sfântului Iosif de la 19 martie pentru inaugurarea solemnă a pontificatului său.

 

Sobrietate și viața normală

Miercuri, 17 decembrie, la împlinirea celor 78 de ani, Sfântul Părinte continuă cu discreție și simplitate stilul său de slujire, fără să cedeze la exteriorizări auto-celebrative, singura celebrare demnă cu adevărat de acest nume fiind Sfânta Liturghie din capela reședinței sale din Casa Sf. Marta. Tradiționala audiență generală de miercuri, ultima din acest an, reprezintă, printr-o pură coincidență, ocazia potrivită pentru credincioși de a-i transmite urările și sprijinul rugăciunii. Desigur, e greu de crezut că sobrietatea slujirii îl va opri pe Sfântul Părinte să guste cu poftă un tort sau o prăjitură specială la prânz, din moment ce la fiecare rugăciune ”Angelus”, după ce a primenit sufletele credincioșilor cu hrana Cuvântului lui Dumnezeu, nu uită niciodată să le spună în italiană ”Buon pranzo! – Poftă bună!”.

 

Flash mob pe muzică de tango

Agențiile de știri subliniază că la audiența generală de miercuri, 17 decembrie 2014, și-au anunțat prezența mii de perechi de dansatori de tangou din lumea întreagă, care au ales un fular alb ca semn distinctiv. Tot ei, în onoarea Papei de origine argentiniană, au organizat în cursul serii un flash mob într-o piață centrală din Roma, dar e greu de crezut că Pontiful va fi de față.

 

Rugăciune 24 de ore

Cu totul altfel este inițiativa tinerilor din Asociația Papaboys, care au ales ca la împlinirea celor 78 de ani ai Sfântului Părinte să organizeze la Roma o veghe de rugăciune cu o durată de 24 de ore. Ideea a fost lansată pe Facebook și Twitter, întrunind în scurt timp mii de adeziuni. Numeroase comunități bisericești și asociații de tineri și-au dat întâlnire la miezul nopții de 16 decembrie pentru o Sfântă Liturghie solemnă la Centrul «Sfântul Laurențiu», din apropiere de Piața San Pietro. După celebrarea euharistică de la miezul nopții tinerii au recitat și cântat cunoscuta rugăciune a rozariului și au rămas toată noaptea în adorație în fața Preasfântului Sacrament al Altarului. Miercuri dimineață tinerii participă la audiența generală a papei Francisc din Piața Sfântul Petru, după care se întorc la Centrul «Sfântul Laurențiu» unde continuă să se roage până la miezul nopții de miercuri, 17 decembrie. Cine știe dacă spre final nu-l vor vedea intrând pe ușa bisericii, cu pasul ușor legănat sub povara zilei și a bătrâneții, pe preotul îmbrăcat acum cu reverenda albă, care în urmă cu 45 de ani, într-o biserică din Buenos Aires, i-a spus fără șovăire Domnului: ”Iată-mă!”?

(rv – A. Dancă)