2014-12-15 09:37:00

De Crăciun, bucuria Nașterii Mântuitorului, nu consumismul


Rugăciune, aducere de mulțumire pentru darurile primite și ajutor acordat aproapelui aflat în nevoie. Sunt trei căi de trăire a bucuriei sărbătorii Nașterii Mântuitorului, care se apropie. Acesta este în sinteză mesajul pe care Papa l-a lăsat parohiei romane "Sfântul Iosif", vizitată duminică, 14 decembrie, în cursul după-amiezii. Înainte de Sfânta Liturghie, au avut loc o serie de întâlniri cu diferite grupuri ale comunității, cu care Pontiful a împărtășit amintiri din perioada copilăriei.

Mai multe amănunte în serviciul colegei noastre Gabriela Cesaro, prezentă în parohia romană "Sfântul Iosif":

În cea de-a treia Duminică din Advent, Papa a fost oaspetele parohiei din cartierul popular Primavalle, întreținându-se înainte de Sfânta Liturghie cu diferite grupuri, povestindu-le copiilor înscriși la catehism despre întâlnirea cu Isus în Prima Sfântă Împărtășanie, de acum 70 de ani.

"Voi, care veți face Prima Sfântă Împărtășanie, vă veți aminti mereu, pentru toată viața, acea zi: prima zi în care Isus a venit la noi. El vine, se face una cu noi, se face hrana noastră, nutrimentul pentru a ne da forță. Și, de asemenea, nu uitați de persoanele care v-au predat catehismul. Nici eu n-am uitat-o pe călugărița care m-a pregătit pentru Prima Sfântă Împărtășanie și când a murit, pe 17 octombrie 1987, m-am dus și am privegheat-o și m-am rugat mult pentru ea, căci acea călugăriță m-a apropiat de Isus.

A urmat apoi rugăciunea cu reprezentanții comunității rom și cu familiile nevoiașe de care se îngrijește parohia, încurajându-le să nu piardă acea speranță potrivit căreia "Domnul nu dezamăgește niciodată".

"Vă doresc tot ce-i mai bun. Pacea să domnească în familiile voastre; de asemenea, să existe posibilitatea unor locuri de muncă și să nu lipsească bucuria. Bucuria lui Isus, pacea lui Isus, pentru a merge mai departe. Însă, să nu pierdeți speranța în momentele dificile, căci speranța nu dezamăgește: este dată de către Domnul. Iar Domnul ne așteaptă întotdeauna, fie mai devreme, fie mai târziu. Ne este aproape. Poate că noi nu-l vedem, dar el ne este aproape și ține foarte mult la noi".

Succesiv, Papa Francisc s-a întâlnit cu persoanele bolnave din parohia romană "Sfântul Iosif", spunând încă o dată că ei sunt "forța Bisericii":

"Biserica nu ar putea merge înainte fără bolnavi. Voi sunteți forța Bisericii, voi sunteți adevărata forță. Domnul a voit ca această boală să vă viziteze, însă voi mergeți mai departe: mergeți mai departe cu răbdare și cu bucurie!".

În final, Papa a dorit să-i vadă pe copiii botezați în ultimul an și a spovedit cinci credincioși. În omilia Sfintei Liturghii, la care a vorbit în întregime liber, Papa Francisc s-a adresat comunității adunate în Biserică, amintind sensul profund al bucuriei Crăciunului creștin, anticipată de cea de-a treia Duminică de Advent, numită "Gaudete".

"Bucuria Nașterii Mântuitorului este o bucurie specială: însă este o bucurie ce nu este rezervată doar zilei de Crăciun ci este destinată întregii vieți a creștinului. Este o bucurie senină, liniștită; o bucurie care-l însoțește întotdeauna pe creștin. Chiar și în momentele dificile, în momentele de dificultate, această bucurie devine pace".

Bucuria creștină nu este cea a consumismului, ci este dar al Domnului – a explicat Pontiful – iar Biserica, mai ales cu Sfântul Paul, ne indică originea acesteia:

"Apostolul Paul le spune tesalonicenilor: 'Fraților, fiți mereu plini de bucurie'. Dar cum aș putea fi bucuros? Și tot el spune: 'Rugați-vă neîncetat și aduceți mulțumire pentru toate'. Bucuria creștină se află în rugăciune, vine de la rugăciune și de la aducerea de mulțumire lui Dumnezeu. 'Îți mulțumesc, Doamne, pentru atâtea lucruri frumoase! Însă există persoane care nu știu să-i mulțumească lui Dumnezeu: caută mereu ceva de care să se plângă'."

Nu este caracteristic creștinului să se plângă, să aibă o fața plină de amărăciune ce reflectă absența păcii, a adăugat Papa Francisc:

"Niciodată un sfânt sau o sfântă nu a avut o față sumbră: niciodată. Sfinții au avut întotdeauna o față a bucuriei; sau, în situațiile de suferință, au avut cel puțin o față a păcii. Isus, în suferința supremă a martiriului, a avut acea față plină de pace, preocupându-se pentru alții, pentru Mama sa, pentru apostolul Ioan, pentru tâlharul de pe cruce…".

"Noi suntem creștini. Cuvântul creștin vine de la 'Cristos' iar 'Cristos' înseamnă cel uns. Noi toți suntem 'unși': Duhul Sfânt este asupra mea, pentru că Domnul m-a consacrat prin ungere. Noi suntem unși: creștini înseamnă 'unși'. Și de ce suntem unși, pentru a face ce anume? Am fost trimis pentru a duce cui anume vestea cea bună? Celor necăjiți, pentru a pansa rănile inimilor frânte, pentru a proclama libertatea sclavilor, eliberarea prizonierilor, pentru a vesti un an de har al Domnului. Aceasta este vocația lui Cristos și aceasta este vocația creștinilor. A merge la alții, la cei care au nevoie, fie nevoi materiale, fie spirituale… există atâtea persoane care suferă din cauza problemelor familiale… lor să le fie dusă pacea, ungerea lui Isus, acel ulei al lui Isus care face atât de bine, consolând sufletele".

R.V./A.M.








All the contents on this site are copyrighted ©.