Creștinul adevărat nu este rigid, este milostiv

15 dec 2014. Isus ne face să fim milostivi față de oameni; cei care au inima slabă pentru că nu este întemeiată pe Cristos, ajung să fie rigizi în disciplina exterioară, dar prefăcuți și oportuniști pe dinăuntru. Pornind de la lecturile biblice, proclamate luni la Sfânta Liturghie în ritul roman sau latin, papa Francisc a vorbit despre aceste atitudini interioare la predica Sfintei Liturghii celebrată în capela reședinței sale din Casa Sf. Marta.

Papa a remarcat că în Evanghelia zilei – în care mai marii preoților îl întreabă pe Isus cu ce autoritate face lucrările sale – aceștia, în realitate nu sunt interesați de adevăr. Ei căutau numai interesele proprii și mergeau după cum bate vântul. Inima lor nu avea consistență, astfel că negociau orice: libertatea interioară, credința, patria, orice, în afară de aparențe. Deși țineau Legea și prescripțiile acesteia, pe ei nu-i interesa decât să iasă bine din orice situație. Erau tari, dar numai pe dinafară. Erau ca puși în ghips. Inima era șovăielnică, nu știau în ce cred. De aceea, partea de dinafară a vieții lor era pusă la punct în cele mai mici detalii dar inima mergea dintr-o parte în alta: o inimă slabă și o piele dură, pusă în ghips, întinsă.

Isus, dimpotrivă, ne învață că creștinul trebuie să aibă inima tare, statornică, o inimă care crește pe stâncă, pe Cristos, iar apoi, să fie prudent în modul de a merge înainte. Îndemnul său vizează ”modul de a proceda, dar nu se negociază inima, nu se negociază stânca. Stânca este Cristos, care nu poate fi negociat”.

Papa Francisc: ”Aceasta este drama prefăcătoriei acestor oameni. Isus nu negociază niciodată inima sa de Fiu al Tatălui, dar era foarte deschis față de oameni, căutând căile prin care să-i ajute. Unii îi spuneau: «Acest lucru nu se poate face, disciplina, doctrina noastră spune că nu se poate face». De exemplu, îl întrebau pe Isus: «De ce discipolii tăi mănâncă spice pe câmp, în mers, în zi de sâmbătă? Nu este permis!» Erau foarte rigizi în disciplina lor, pe care o considerau sacră, intangibilă”.

În această privință papa Francisc a reamintit reacțiile pe care le-a trezit dorința papei Pius al XII-lea de a modifica normele Bisericii cu privire la postul euharistic. Isus denunță prefăcătoria și oportunismul:

Papa Francisc: ”Și viața noastră poate deveni astfel. Uneori, când vedeam un creștin sau o creștină de acest fel – cu inima șovăielnică, neîntemeiată pe stânca care este Isus, dar rigidă în exterior – vă mărturisesc că i-am cerut Domnului să-i scoată în cale o coajă de banană, ca să alunece bine, să se rușineze că este păcătos și în acest fel să-L întâlnească pe El, căci El este Mântuitorul. De multe ori un păcat ne face să ne rușinăm mult și ne face să ne întâlnim cu Domnul, care ne iartă ca pe acești bolnavi despre care se vorbește și care mergeau la Domnul ca să se vindece”.

În ciuda cuvintelor acestor învățători ai legii– a continuat Papa – lumea simplă nu greșea, pentru că lumea ”știa să urmeze mirosul credinței”.

Sfântul Părinte a încheiat omilia Sfintei Liturghii cu acest îndemn: ”Să-i cerem Domnului harul ca inima noastră să fie simplă, luminoasă prin adevărul care vine de la El și în acest fel să fim amabili, iertători, înțelegători unii cu alții, cu inima largă față de oameni și milostivi. Să nu condamnăm niciodată, să nu condamnăm niciodată! Dacă vrei să învinuiești pe cineva, să te învinuiești pe tine însuți, căci cu siguranță vreun motiv vei găsi”. ”Să-i cerem Domnului harul să ne dea această lumină interioară, care să ne convingă de adevărul că numai El este stânca, nu lucrurile pe care noi le considerăm importante. El să ne spună care este calea de urmat, să ne însoțească pe această cale, să ne lărgească inima ca să intre necazurile oamenilor și să ne dea harul pe care acești oameni nu-l aveau: harul de a ne simți păcătoși”.

(rv – A. Dancă)