Deschiși consolării lui Dumnezeu: Papa, în predica de marți, 9 decembrie 2014

Bucuria Bisericii constă în a fi mamă, în a merge în căutarea oilor rătăcite: a spus Papa Francisc la Sfânta Liturghie celebrată în capela Casei Sfânta Marta din Vatican, marți, 9 decembrie. Pontiful a spus că Bisericii nu-i folosește să aibă o "organigramă perfectă" dacă de fapt se demonstrează a fi tristă și închisă, nefiind de fapt asemenea unei mame. De aici și invitația de a fi "creștini veseli", care cunosc consolarea bunătății lui Isus.  Mai multe amănunte în serviciul colegului nostru Alessandro Gisotti:

"Să deschidem porțile consolării Domnului": a spus Papa Francisc inspirându-se, în omilia sa, din prima lectură în care profetul Isaia vorbește despre sfârșitul chinurilor pentru Israel, după exilul în Babilonia. "Poporul" –  a comentat - "are nevoie de consolare. Prezența însăși a Domnului este consolatoare. O anumită consolare se află și în încercări, a adăugat Pontiful, însă –  a atras atenția – de obicei fugim de consolare, suntem neîncrezători, ne simțim cu mult mai comozi în propriile situații, în propriile lipsuri, în propriile păcate. În schimb, atunci când vine Duhul Sfânt, cel aducător de mângâiere, suntem conduși la o anumită stare pe care noi nu o mai putem controla: este întocmai abandonarea în mâinile consolatoare ale Domnului".

Papa Francisc a subliniat că "cea mai puternică dintre consolări este cea a îndurării și a iertării", făcând trimitere la finalul celui de-al XVI-lea capitol al Cărții Profetului Ezechiel când, după enumerarea multor păcate ale poporului, spune: "Dar eu nu te-am abandonat; eu îți voi da mai mult, aceasta va fi răzbunarea mea: consolarea și iertarea"; "așa este Domnul nostru". Oprindu-se asupra Evangheliei zilei, în care se vorbește despre oaia rătăcită, Pontiful a spus:

"Mă întreb care este consolarea pentru Biserică. După cum o persoană se simte consolată atunci când primește mângâierea și iertarea lui Dumnezeu, tot astfel Biserica sărbătorește atunci când iese din sine însăși. Păstorul din Evanghelie, cel care pleacă în căutarea oiței rătăcite, ar fi putut face socotelile în spirit negustoresc, spunând: 'mi-au rămas 99 de oi, dacă am pierdut una nu-i nici o problemă'; el ar fi putut face situația [contabilă] cu bilanțuri, câștiguri, pierderi. Însă nu face astfel, ci plecă în căutarea oiței și nu se oprește până când nu o găsește și atunci sărbătorește".

Insistând asupra bucuriei de a ieși din propriul confort și de a merge în căutarea fraților și surorilor care se află departe, Papa Francisc a vorbit despre bucuria Bisericii care devine mamă, devine rodnică:

"Atunci când Biserica nu face acest lucru, atunci când Biserica se oprește în sine însăși și se închide în sine însăși, chiar dacă este bine organizată și cu o organigramă perfectă, totul fiind perfect, organizat, bine pus la punct, dacă lipsește bucuria, sărbătoarea, pacea, atunci devine o Biserică neîncrezătoare, anxioasă, tristă, o Biserică mereu nemulțumită care nu prea se aseamănă unei mame, o astfel de Biserică nefiind folositoare, căci este o 'Biserică muzeu'. Bucuria Bisericii este de a da viață, de a merge în căutarea oilor rătăcite, bucuria Bisericii constând tocmai în acea duioșie a păstorului, în bunătatea maternă".

La finalul fragmentului din Profetul Isaia, Papa a reluat imaginea Păstorului care-și paște turma și o 'adună prin puterea brațului său':

"Domnul să ne dea harul să acționăm asemenea unor creștini veseli în rodnicia Maicii Biserici, ferindu-ne de căderea în atitudinea acelor creștini triști, nerăbdători, anxioși, care au totul perfect în Biserică, dar nu cunosc 'bucuria de a avea fii'. Fie ca Domnul să ne dăruiască mângâierea prin cunoașterea consolării unei Biserici Mamă care iese din ea însăși; să ne consoleze prin bunătatea lui Isus, prin bunătatea iertării de păcate."

 R.V./A.M.