Indulgențe speciale în Anul Vieții Consacrate

2 dec 2014. Despre Anul Vieții Consacrate și indulgențele speciale acordate de Papa Francisc cu această ocazie, mons. Krzysztof  Nykiel, regent al Penitențieriei Apostolice, a acordat un interviu postului nostru de Radio. Să-l ascultăm:

Mons. Krzysztof  Nykiel: "Viața consacrată este bucuria întâlnirii cu Cristos. Nu vă fie teamă să arătați bucuria de a fi răspuns chemării Domnului, alegerii sale de iubire, și de a-i mărturisi Evanghelia în slujirea Bisericii". Acestea sunt cuvintele Papei Francisc din cadrul întâlnirii cu seminariștii, novicele și novicii, ce a avut loc pe 6 iulie 2013, în Aula Paul al VI-lea, cu ocazia Anului Credinței.

Consider că în aceste puține cuvinte putem vedea legătura dintre viața consacrată și indulgențe, pentru că frumusețea consacrării lui Dumnezeu constă tocmai în mărturisirea bucuriei de a se simți mereu acceptați și iertați de Dumnezeu care este un Tată plin de îndurare. Persoanele consacrate, bărbați și femei, chiar dacă sunt limitați de slăbiciunile umane, au fost  luați în grijă, iubiți, iertați și chemați de un Dumnezeu care este Tată plin de îndurare să urmeze calea perfecțiunii evanghelice. De aceea, reprezintă pentru lumea de azi o mărturie plină de autoritate despre modul în care îndurarea lui Dumnezeu poate schimba viața în mai bine și poate dărui acea bucurie pe care lumea nu o poate da".

Întrebat despre modul în care ar putea să-i ajute mai ales pe credincioșii laici să se apropie de sacramentul reconcilierii, prin această specială concesiune a Indulgenței din timpul Anului Vieții Consacrate, Mons. Krzysztof  Nykiel a spus:

Mons. Krzysztof  Nykiel: "Sfântul Ioan Paul al II-lea, în Exortația Apostolică "Vita consecrata" a amintit că: 'Primatul lui Dumnezeu este pentru existența umană plinătate se semnificațe și de bucurie, pentru că omul este făcut pentru Dumnezeu și este neliniștit până când nu-și află pacea în El" (n.27). Prin viața lor dăruită total lui Cristos, persoanele consacrate reprezintă, mai ales pentru credincioșii laici, un îndemn constant de a-l pune pe Dumnezeu în centrul propriei existențe, fără să-i fie teamă să se deschidă experienței Iubirii și Îndurării sale. Într-un interviu acordat revistei "La Civilà Cattolica", Papa a spus încă o dată că "persoanele consacrate trebuie să fie bărbați și femei în măsură să trezească lumea". Și, de fapt, tocmai prin sacramentul reconcilierii omul amorțit și paralizat de greutatea păcatului experimentează măreția îndurării lui Dumnezeu care, absolvindu-l de orice vină, îi redă bucuria de a trăi și pacea inimii.

Rugat să clarifice mai bine conceptul potrivit căruia Viața consacrată este manifestarea privilegiată a îndurării lui Dumnezeu, regentul Penitențieriei Apostolice, mons. Krzysztof  Nykiel, a spus:

 

Mons. Krzysztof  Nykiel: „Frumusețea vieții consacrate constă în a le duce tuturor apropierea și proximitatea lui Dumnezeu. În lumea de azi există multă descurajare, încrederea pierzându-se tot mai mult. Există o mare criză de speranță, iar persoanele consacrate sunt chemate să ducă acest mesaj de speranță și consolare: Dumnezeu este îndurare infinită și mare iubire. Făcându-se aproapele tuturor acelora pe care Dumnezeu îi pune pe calea lor de viață, persoanele consacrate pot ajuta la descoperirea în Biserică a unei "case a îndurării", în care să afle ascultare și înțelegere, consolare și speranță, sau – cum îi place Papei Francisc să spună – Biserica asemenea unui "spital de campanie", unde să fie vindecate rănile sufletului, bolile spirituale și unde să existe posibilitatea eliberării de păcatele vieții. Doar astfel viața consacrată va deveni tot mai mult o iradiere a luminii Evangheliei, emanare a iubirii lui Dumnezeu, răspândire a bucuriei interioare pe care doar Dumnezeu o poate asigura cu adevărat".

Părintele Nykiel a amintit pe scurt care sunt condițiile pentru obținerea indulgenței…

Părintele Nykiel: "În ceea ce privește condițiile, în primul rând trebuie să aibă loc o totală desprindere de păcat, inclusiv de cel venial; dacă lipsește această condiție fundamentală de desprindere totală de păcat și de sinceră părere de rău, indulgența nu va fi plenară, ci parțială. În al doilea rând, sunt necesare Spovedania, Împărtășania și rugăciuni după intențiile Papei. Indulgența plenară se va putea obține o dată pe zi (exceptând cazul vreunui credincios care o obține din nou, în aceiași zi, "in articulo mortis", adică în iminența morții ), cu condiția îndeplinirii elementelor menționate mai sus; o indulgență plenară poate fi aplicată de asemenea rudelor și prietenilor care au trecut la Tatăl."

R.V./A  M.