Cardinalul Kurt Koch pledează pentru noi progrese în dialogul cu Bisericile ortodoxe

RV 19 nov 2014. Se desfășoară de la 18 la 21 noiembrie la Roma lucrările adunării plenare a Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor. În centrul atenției, decretul Conciliului Vatican II despre ecumenism ”Unitatis redintegratio”, de la a cărei publicare se împlinesc 50 de ani la 21 noiembrie. Aniversarea este marcată prin două evenimente publice: joi, în bazilica Sfântul Paul din Afara Zidurilor, cu rugăciunea Vesperelor, iar vineri, o conferință ecumenică la Universitatea Pontificală Gregoriana cu participare catolică, ortodoxă, baptistă, luterană și apostolică armeană. La lucrările plenarei participă din România episcopul Florentin Crihălmeanu, al eparhiei greco-catolice de Cluj-Gherla, membru al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor. 

Colegii noștri de la redacția germană l-au intervievat cu această ocazie pe cardinalul Kurt Koch, președintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor:

● «Ja, am 21. November sind es 50 Jahre her seit das Ökumenismusdekret des… Într-adevăr, la 21 noiembrie se împlinesc 50 de ani de la decretul despre ecumenism. Această aniversare este o plăcută ocazie de a reveni, mai întâi de toate, asupra textului despre ecumenism pentru a-l citi din nou și a-l face actual. De asemenea, să ne întrebăm cu privire la țelul mișcării ecumenice, unde se află principiile, provocările și evoluțiile pozitive. Am prevăzut o lectură a textului din trei perspective diferite: una catolică, una răsăriteană și una apuseană, pentru a înțelege cum se citește astăzi decretul conciliar și care sunt drumurile de urmat pentru viitor».

Cum considerați dialogul ecumenic în general, atât în raport cu Bisericile din Răsărit cât și cu cele din Apus? Răspunde cardinalul Kurt Koch:

● «Ja, da muss man sehr unterscheiden, weil der Einheitsrat ja von Anfang an…

Trebuie să facem o deosebire foarte serioasă. Încă de la început, Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor a fost conceput cu două secții. În secția orientală converg două mari dialoguri: unul cu toate Bisericile ortodoxe orientale (siriacă, apostolică armeană, coptă și etiopică). Sunt Bisericile care s-au despărțit de Biserica mamă în secolul al V-lea, după Conciliul din Calcedon. În acest domeniu, suntem pe un drum bun. În această Comisie se simte o atmosferă plăcută: în fiecare an se desfășoară o adunare generală, înaintăm cu pași mici dar într-o bună atmosferă. Celălalt mare dialog se desfășoară cu toate celelalte Biserici ortodoxe. Și în această privință, încă din deceniul 1980-1990, am realizat mari progrese și am reușit să dezvoltăm un consens cu privire la întrebările fundamentale despre modul de a înțelege Biserica, Sacramentele, ministeriul. După această perioadă a intervenit, însă, o mare criză. Schimbările care au avut loc în Europa în 1989 nu au reprezentat un mare avantaj pentru ecumenism, pentru că odată cu schimbările au ieșit din invizibilitate Bisericile catolice orientale, cum este Biserica greco-catolică – mai ales în Ucraina și în România, în Transilvania – care au fost interzise de Stalin. Toate acestea au retrezit vechile acuzații de uniatism și prozelitism, astfel că în 2000 am ajuns la închiderea acestui dialog. Succesiv, în 2006, dialogul a fost reluat la Belgrad și mai târziu, în 2007, cu celebrul Document de la Ravena. De atunci lucrăm împreună la chestiunea primatului pe care îl deține Episcopul Romei. Nu este o chestiune simplă de abordat și deseori, în cadrul dialogului, se bate pasul pe loc, dar sunt convins că pe această cale putem ajunge încă la progrese».

(rv – M. Galgano – A. Dancă)