Predica Papei Francisc la "Sf. Marta" 17 noiembrie 2014

Se întâmplă ca în Biserică creștinii să fie tentați să stea cu Isus fără a vrea să stea cu cei săraci și marginalizați, izolându-se într-un "microclimat ecleziastic" care nu are nimic autentic din punct de vedere eclezial, a spus Papa Francisc la omilia Sfintei Liturghii de luni, 17 noiembrie.

 

A privi la Isus uitând să-l vedem în cel sărac care cere ajutor, în cel marginalizat care dezgustă: asupra acestei tentații de a trăi în interiorul unui microclimat, tentație avută de Biserica din orice epocă, s-a oprit Papa Francisc la omilia Sfintei Liturghii celebrată luni, 17 noiembrie, în capela Casei Sfânta Marta din Vatican. Aflăm mai multe amănunte de la colegul nostru Alessandro De Carolis: 

În reflecția sa, Papa a pornit de la una din paginile cele mai intense ale Evangheliei ce îl are ca protagonist pe un orb din Ierihon, ce reprezintă "prima categorie de persoane" care populează istorisirea evanghelistului Luca, după cum observă Pontiful. Orbul din Ierihon era o persoană care nu conta deloc dar care avea dorința de a se mântui, de a fi vindecat, de aceea strigătul său este atât de puternic încât depășește zidul de indiferență care-l înconjoară și ajunge să bată la "poarta inimii lui Isus". Acestor oameni se opune grupul de discipoli care vor să-i reducă la tăcere pentru ca ei să nu deranjeze și făcând astfel "îl îndepărtează pe Domnul de o periferie".

"Această periferie nu putea ajunge la Domnul pentru că acest cerc îi închidea ușa, chiar dacă o făcea cu multă bunăvoință. Iar acest lucru se petrece în mod frecvent între noi credincioșii: când îl aflăm pe Domnul, fără să ne dăm seama, se creează acest microclimat ecleziastic, nu doar în rândul preoților și al episcopilor dar și al credincioșilor. "Noi suntem însă cei care stau cu Domnul" [spun aceștia], însă uitându-se la Domnul nu se uită la necesitățile sale, la Domnul căruia îi este foame, sete, care este în temniță, în spital. Nu se uită la Domnul care este marginalizat. Iar acest climat face foarte rău."  

De la această ironie imprimată cu amărăciune, Papa Francisc a trecut la descrierea unui grup care se simte ales și vrea să îndepărteze "pe oricine l-ar deranja pe Domnul", chiar și pe copii, căci au abandonat prima lor dragoste, a notat Pontiful.

"Când în Biserică credincioșii, miniștrii, devin un astfel de grup, nu eclezial dar ecleziastic, [care simte] apropierea de Domnul ca pe un privilegiu au tentația de a uita de prima iubire, de acea iubire atât de frumoasă pe care am avut-o cu toții când Domnul ne-a chemat, ne-a salvat și ne-a spus: 'Dar țin foarte mult la tine'. Acesta este o tentație a discipolilor: a uita de prima iubire, adică a uita periferiile (…).".

Pontiful vorbește despre un al treilea grup aflat pe scenă, cel al poporului simplu care-l laudă pe Dumnezeu pentru vindecarea orbului. Poporul credincios, cel care știe să-l urmeze pe Domnul fără să ceară niciun privilegiu este în măsură să piardă timpul cu Domnul și, mai ales, să nu uite de biserica marginalizată, de copiii bolnavi, de persoanele întemnițate:

"Să-i cerem Domnului harul ca noi, toți cei care avem harul de a fi fost chemați, să nu ne îndepărtăm niciodată de această Biserică. Să nu intrăm niciodată în acest microclimat al discipolilor ecleziastici, privilegiați, care se îndepărtează de acea Biserică a lui Dumnezeu care suferă, care cere mântuire, care cere credință, care cere cuvântul lui Dumnezeu. Să-i cerem harul de a fi poporul fidel al lui Dumnezeu, fără să-i cerem Domnului nici un privilegiu care să ne îndepărteze de poporul lui Dumnezeu".

R.V./A.M.