Predica Papei Francisc la "Sf. Marta", 10 noiembrie 2014

RV 10 nov 2014. Fiecare creștin, indiferent de vocația sa, trebuie să știe să ierte întotdeauna și să nu dea niciodată scandal, căci "scandalul distruge credința": a spus Papa Francisc la Sfânta Liturghie celebrată luni dimineață în capela reședinței sale din Vatican.

Aflăm mai multe amănunte de la colegul nostru Alessandro De Carolis:

În fragmentul din Evanghelia după Sfântul Luca (Lc 17, 1-6), Isus le explică discipolilor gravitatea scandalului dat de creștini folosind o imagine foarte dură, dar foarte clară, fără estompări și fără îndulciri, spunând: "Este cu neputință să nu fie ocazii de păcat, dar vai de acela prin care vin. Mai bine ar fi pentru el să i se lege de gât o piatră de moară și să fie aruncat în mare, decât să ducă la păcat pe vreunul din aceștia mici". De asemenea, în prima lectură din Liturghia zilei, luată din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Tit, apostolul neamurilor dă indicații precise referitoare la stilul de viață pe care trebuie să-l aibă un preot: să fie sobru și nicidecum să nu fie "iute la mânie", trebuind să fie – într-un cuvânt - "fără pată".

"Când un creștin sau o creștină care merg la biserică, la parohie, nu trăiesc în coerență cu aceste acțiuni, atunci dau scandal. Dar de câte nu am auzit spunându-se de către unii bărbați sau femei: 'Eu nu merg la Biserică, pentru că este mai bine să stai acasă dar să fii cinstit decât să fii asemenea cutăruia sau a cutăruia, care merg la Biserică, dar fac asta și asta și asta… . Scandalul distruge, distruge credința. De aceea Isus ne spune: 'Fiți atenți la voi înșivă!'. Ne va face bine să ne amintim azi îndemnul lui Isus, căci suntem cu toții capabili să scandalizăm". 

Și, dacă trebuie să ne ferim din răsputeri de scandalizarea celuilalt, tot din răsputeri trebuie să încercăm să-l iertăm pe aproapele nostru, după învățătura lui Isus care ne spune: 'Dacă fratele tău greșește împotriva ta, atrage-i atenția și, dacă îi pare rău, iartă-l. Și dacă greșește împotriva ta de șapte ori pe zi și de șapte ori pe zi vine la tine și-ți spune: «Îmi pare rău», tu iartă-l' (Lc 17, 1-6)

"Trebuie să iertăm pentru că ni se iartă, după cum ne-a învățat Isus să spunem în rugăciunea 'Tatăl nostru'. Iar acest lucru nu poate fi înțeles prin logica umană. Logica umană îndeamnă la neiertare, la răzbunare, la ură și diviziune. Câte familii nu sunt divizate pentru că nu sunt în măsură să ierte: câți nu sunt oare fiii îndepărtați de părinți, sau soții, soțiile care se resping unii pe ceilalți. Este important să ne amintim întotdeauna că, dacă nu iert, nu am dreptul – din câte pare – să fiu iertat, sau nu am înțeles însemnătatea faptului că Domnul m-a iertat."

Se înțelege, așadar, de ce discipolii, auzind aceste lucruri, i-au spus lui Isus: "Dă-ne mai multă credință":

"Fără credință nu s-ar putea trăi fără a scandaliza, după cum nu s-ar putea trăi iertând mereu. Doar lumina credinței, a acelei lumini pe care am primit-o: cea a unui Tată îndurător, a unui fiu care și-a dat viața pentru noi, a unui spirit care este înlăuntrul nostru și care ne ajută să creștem, a credinței în Biserică, în poporul lui Dumnezeu, botezat, sfânt. Iar credința este un dar, care nu se dobândește din cărți sau mergând la conferințe. Credința este un dar, ne este dăruită, de aceea apostolii i-au cerut lui Isus: 'Dă-ne mai multă credință!'"   

R.V./A.M.