Audiența Generală. Papa Francisc: Speranța creștină nu este o dorință trecătoare, ea așteaptă împlinirea iubirii lui Dumnezeu (text)

RV 15 oct 2014. Audio: Speranța creștină nu se confundă cu diferitele forme ale optimismului uman, ea înseamnă așteptare arzătoare a împlinirii definitive a iubirii lui Dumnezeu. Este pe scurt, cateheza Papei Francisc prezentată la audiența generală de miercuri în Piața Sfântul Petru, cu participarea a zeci și zeci de mii de credincioși de pe toate continentele. Pontiful a continuat seria catehezelor despre Biserică și a vorbit miercuri despre țelul final al poporului lui Dumnezeu: întâlnirea definitivă cu Isus Cristos.

Să ascultăm cateheza Sfântului Părinte:


"Dragi frați și surori, bună ziua. În această perioadă am vorbit despre Biserică, despre sfânta noastră maică Biserica ierarhică, despre poporul lui Dumnezeu aflat pe cale.

Aș dori să ne întrebăm azi: la final ce va fi de poporul lui Dumnezeu? Ce va fi de fiecare dintre noi? La ce trebuie să ne așteptăm? Apostolul Paul îi încuraja pe creștinii comunității din Tesalonic care-și puneau aceleași întrebări și, după argumentarea sa, au spus că aceste cuvinte sunt printre cele mai frumoase din Noul Testament: "Și astfel vom fi cu Domnul pentru totdeauna!" (1Ts 4,17). Sunt cuvinte simple care au însă o mare densitate de speranță. "Și astfel vom fi cu Domnul pentru totdeauna!" Credeți voi aceasta? Mi se pare că nu! Credeți? Să repetăm împreună de trei ori: "Și astfel vom fi cu Domnul pentru totdeauna!"; "Și astfel vom fi cu Domnul pentru totdeauna!"; "Și astfel vom fi cu Domnul pentru totdeauna!".

Este emblematic cum în Apocalips, reluând intuiția Profeților, sfântului apostol Ioan descria dimensiunea ultimă, definitivă, în termenii "cetatea cea sfântă, Ierusalimul cel nou coborând din Cer de la Dumnezeu, pregătită ca o mireasă împodobită pentru mirele ei" (Ap 21,2). Iată ceea ce ne așteaptă! Și iată, deci, cine este Biserica: este poporul lui Dumnezeu care-l urmează pe Domnul Isus și care se pregătește zi de zi pentru întâlnirea cu el, precum o mireasă cu mirele său. Și acesta nu este doar un fel de a spune: ci va fi o nuntă adevărată!

Da, căci Cristos, făcându-se om ca și noi și făcând din noi toți una cu el, prin moartea și învierea sa, ne-a luat cu adevărat în căsătorie, făcând din noi, ca popor, mireasa sa. Și acesta nu este decât împlinirea unui plan de comuniune și de iubire țesut de Dumnezeu în cursul întregii istorii, istoria poporului lui Dumnezeu și istoria fiecăruia, duse înainte de către Domnul.

Însă, există un alt element care ne mângâie ulterior și care ne deschide inima: Ioan ne spune că Biserica, mireasa lui Cristos, devine în mod vizibil "Ierusalimul cel nou". Aceasta înseamnă că Biserica este chemată să fie nu doar mireasă ci și cetate, simbolul prin excelență al conviețuirii și relaționării umane. Și atunci, ce frumos [ar fi] să se poată contempla, potrivit unei alte imagini foarte sugestive din Apocalips, toate neamurile și toate popoarele adunate împreună în acest oraș, ca într-un cort, va fi "cortul lui Dumnezeu" (cfr Ap 21,3)!

Iar în acest cadru glorios nu vor mai exista izolări, intimidări și discriminări de niciun fel - de natură socială, etnică sau religioasă - ci vom fi cu toții una în Cristos.

În fața perspectivei acestui scenariu nemaiauzit și minunat, nu se poate ca inima noastră să nu fie puternic întărită în speranță. Vedeți, speranța creștină nu este doar o simplă dorință, un ideal; nu este simplu optimism: pentru un creștin, speranța este așteptare, așteptare ferventă, înflăcărată a împlinirii ultime și definitive a unui mister, misterul iubirii lui Dumnezeu, în care ne-am renăscut și trăim deja. Și este totodată așteptarea cuiva care trebuie să sosească: este Cristos Domnul care se apropie tot mai mult de noi, zi după zi, și care vine pentru a ne face în sfârșit părtași la comuniunea și pacea sa. De aceea, Biserica are misiunea de a ține aprinsă și la vedere lampa speranței, încât să continue să strălucească ca semn de mântuire și ilumineze pentru întreaga umanitate calea ce conduce la întâlnirea cu chipul milostiv al lui Dumnezeu.

Dragi frați și surori, iată ce așteptăm: revenirea lui Isus! Biserica mireasă își așteaptă mirele! Însă, trebuie să ne întrebăm cu multă sinceritate: suntem cu adevărat mărturisitori luminoși și credibili ai acestei așteptări, ai acestei speranțe? Comunitățile noastre continuă să trăiască sub semnul prezenței Domnului Isus și în așteptarea călduroasă a venirii sale, sau apar ca fiind obosite, amorțite, sub greutatea oboselii și a resemnării? Și noi riscăm să terminăm uleiul credinței, uleiul bucuriei? Să fim atenți!

Să o invocăm pe Fecioara Maria, maica speranței și regina cerului, pentru a ne menține mereu într-o atitudine de ascultare și de așteptare, încât să putem fi încă de pe acum pătrunși de iubirea lui Cristos și să avem parte de o bucurie fără sfârșit, în deplina comuniune cu Dumnezeu și nu uitați că astfel vom fi mereu cu Domnul. Repetăm aceasta încă de trei ori? "Și astfel vom fi cu Domnul pentru totdeauna!"; "Și astfel vom fi cu Domnul pentru totdeauna!"; "Și astfel vom fi cu Domnul pentru totdeauna!" Mulțumesc!

După cateheză, la saluturile în diferite limbi, Pontiful a cerut pelerinilor de limbă portugheză să se roage pentru el și a îndemnat familiile să se reunească zi de zi pentru recitarea rozariului sub privirea de mamă a Fecioarei Maria. Adresându-se pelerinilor polonezi, Papa Francisc a subliniat comemorarea liturgică a Sfintei Tereza de Avila și aniversarea, la 16 octombrie, alegerii lui Ioan Paul al II-lea la Scaunul lui Petru: ”Acești doi sfinți”, a spus Papa, ”sunt uniți de gestul încredințării de sine lui Dumnezeu, de dăruirea față de Biserică și de viața mistică. Să învățăm de la ei radicalitatea evanghelică și creșterea în deplina comuniune cu Dumnezeu”.

Salutând pelerinii de limba italiană, Papa Francisc și-a îndreptat atenția spre participanții la simpozionul Fundației Ratzinger-Benedict al XVI-lea, care va avea loc la Medellín, îndemnându-i să studieze parcursuri care să construiască pacea și să promoveze demnitatea persoanei umane. În nelipsitul salut adresat celor tineri, bolnavi și soților recent căsătoriți, Papa i-a îndemnat să ceară mijlocirea Fecioarei Maria asupra adunării Sinodului Episcopilor pentru familie.

În fine, pentru toți pelerinii, Papa și-a exprimat speranța ca vizita lor la mormintele Sfinților Apostoli ”să contribuie la creșterea în credință și la o slujire mai intensă a celor mai slabi, bolnavi, bătrâni și lipsiți de apărare”.

Primiți și Binecuvântarea Apostolică invocată de Papa Francisc la audiența generală de miercuri, în Piața Sfântul Petru, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.

(rv – A. Mărtinaș – A. Dancă)