Să nu ascundem păcatele noastre, ci să le recunoaștem înaintea lui Dumnezeu: Papa Francisc, la Sfânta Liturghie

RV 07 oct 2014. Când ne rugăm, să nu uităm de istoria vieții noastre. Domnul este alături de noi pe drumul vieții și ne cheamă să ne rugăm fără a ne lăsa distrați de multele treburi de fiecare zi. Este, pe scurt, predica Papei Francisc, la Sfânta Liturghie celebrată marți dimineață în Capela Casei Sf. Marta din Vatican.

”Domnul și-a ales un popor său și îl însoțește pe drumul prin pustiu, în timpul întregii vieți”, a spus Papa la predică, referindu-se la prima lectură biblică, luată din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Galateni (1,13-24). Apostolul Neamurilor face memoria vieții sale fără să ascundă păcatele trecutului său de prigonitor al Bisericii. ”Ceea ce Dumnezeu a făcut cu poporul său – a afirmat Papa – a făcut-o și o face cu fiecare dintre noi”. ”Și noi am fost aleși. De ce – s-a întrebat Pontiful – eu sunt creștin, iar un altul, din depărtare, care n-a auzit niciodată vorbindu-se de Isus Cristos, nu?” ”Este un har”, a fost răspunsul său, ”un har al iubirii lui Dumnezeu. Sfântul Paul face memoria acestei realități, dar nu în mod generic ci în mod concret. El mărturisește că a persecutat crunt Biserica. Nu spune: ”eu sunt bun, sunt fiul lui cutare, am o anumită condiție nobilă, etc. Nu, Paul spune: eu am fost un prigonitor, eu sunt un om rău”. Paul face astfel memoria drumului său și în acest fel începe să-și aducă aminte de la început:
• ”Această obișnuință de a face memoria vieții noastre nu este foarte răspândită printre noi. Uităm de cele întâmplate, trăim în momentul de față și apoi uităm de istorie. Și fiecare dintre noi are o istorie: o istorie de har, o istorie de păcat, o istorie de drumuri, atâtea alte lucruri. Ne face bine să ne rugăm împreună cu istoria vieții noastre. Acest lucru îl face Sf. Paul, care povestește o parte din istoria vieții sale dar în general, spune: El – Cristos – m-a ales, El m-a chemat, El m-a mântuit, El a fost însoțitorul meu de drum…”.

A face memoria vieții și a păcatele noastre din care Dumnezeu ne-a salvat – a continuat Papa – înseamnă a-i da slavă lui Dumnezeu”. De aceea, sfântul Paul spune că el se laudă numai cu două lucruri: cu slăbiciunile, cu păcatele lui, și cu harul lui Cristos cel răstignit, cu harul lui Dumnezeu. ”Am fost păcătos – recunoaște Sfântul Paul – dar Cristos cel răstignit m-a mântuit. Aceasta este memoria pe care o face Sfântul Paul. Aceasta este și memoria la care suntem chemați de Isus”.

(rv – A. Dancă)