Sinodul 2014. Papa Francisc, la Veghea de rugăciune pre-sinodală: privirea lui Cristos asupra familiei este și privirea Bisericii

RV 05 oct 2014. Audio: Biserica și societatea, reînnoite de ascultarea noastră și prin dialogul nostru despre familie, ”îndrăgită cu privirea lui Cristos”: este speranța exprimată de Papa Francisc la Veghea de rugăciune pentru adunarea sinodală despre familie și evanghelizare, sâmbătă seară, 4 octombrie, în Piața Sfântul Petru. Veghea de rugăciune pre-sinodală, pe tema ”Aprinde o lumină în familie”, a fost organizată de Conferința Episcopală Italiană. Au luat parte peste 40 de mii de persoane.

Chiar și într-o cultură individualistă ”care denaturează și face efemere relațiile” – a remarcat Papa Francisc în cuvântul său - în toți cei care s-au ”născut din femeie” rămâne vie ”necesitatea esențială de stabilitate, a unei uși deschise, a unei persoane cu care să înceapă și să împartă povestea vieții, a unei istorii la care să aparțină”. Nevoia fiecărei persoane de familie este descrisă de Sfântul Părinte în termeni care trasează o viziune integrală asupra omului:
• ”Comuniunea de viață asumată de soți, deschiderea lor față de darul vieții, grija reciprocă, întâlnirea și memoria generațiilor, însoțirea educativă, transmiterea credinței creștine la copii: prin toate acestea familia continuă să fie școală fără egal de umanitate, contribuție indispensabilă la o societate justă și solidară”.

După ce a ascultat mărturiile prezentate de mai multe perechi de logodnici, de soți și familii, Pontiful a îndemnat la ”a căuta ceea ce Domnul cere astăzi de la Biserica sa”, și anume ”să asculte ritmul acestui timp și să simtă «mirosul» oamenilor de astăzi, până la a rămâne impregnată de bucuriile și speranțele lor, de tristețile și necazurile lor”. Numai în acest fel, a reluat Papa Francisc, ”vom ști să propunem cu credibilitate vestea cea bună despre familie”. Pe de altă parte, în Evanghelie găsim puterea și blândețea care au capacitatea de a învinge ceea ce creează nefericire și violență”.
• ”În Evanghelie se află acea mântuire care copleșește cele mai mari așteptări ale omului. Ca Biserică suntem semn și instrument, sacrament viu și eficace al acestei mântuiri, care rămâne lucrarea milostivirii și a harului lui Dumnezeu”.

Rugându-ne pentru Părinții Sinodali, a îndemnat Sfântul Părinte, să cerem de la Duhul Sfânt ”darul de a asculta” voința lui Dumnezeu și strigătul poporului; darul unui ”dialog sincer, deschis și fratern, care să ne facă să luăm asupra noastră, cu responsabilitate pastorală, întrebările pe care această schimbare de epocă le aduce cu sine”. În același timp, a continuat Papa Francisc, să cerem și darul ”unei priviri”:
• ”Pentru că, dacă vrem să verificăm cu adevărat pasul nostru pe terenul provocărilor contemporane, condiție decisivă este să păstrăm privirea mereu îndreptată spre Isus Cristos, să zăbovim în contemplație și în adorarea chipului său. Dacă vom asuma modul său de a gândi, de a trăi și de a se relaționa, nu ne va fi greu să traducem munca sinodală în indicații și parcursuri pentru pastorala persoanei și a familiei”.

Ori de câte ori ne întoarcem la izvorul experienței creștine – a explicat Sfântul Părinte referindu-se la pagina evangheliei despre nunta din Cana Galileei, proclamată mai înainte la Veghea de Rugăciune – se deschid drumuri noi și posibilități neașteptate, după exemplul indicației pe care Maica lui Isus o încredințează omenirii ca pe un adevărat testament spiritual: ”Tot ceea ce El vă va spune, să faceți” (cf Ioan 2,5).
• ”Ascultarea noastră și dialogul nostru despre familie, îndrăgită cu privirea lui Cristos, vor deveni ocazie providențială prin care, după exemplul Sfântului Francisc, să reînnoim Biserica și societatea. Cu bucuria Evangheliei vom regăsi pasul unei Biserici reconciliate și milostive, sărace și prietenă a celor săraci; o Biserică în măsură «să învingă cu răbdare și iubire necazurile și greutățile care îi vin fie din interior, fie din afară»”.

Speranța finală a Sfântului Părinte la Veghe de rugăciune pentru adunarea sinodală a fost ca ”vântul Rusaliilor” să sufle asupra lucrărilor sinodale, a Bisericii și a omenirii, ”să dezlege nodurile care-i împiedică pe oameni să se întâlnească, să vindece rănile care sângerează atât de mult, să reaprindă speranța, căci mulți oameni sunt fără speranță”, să dăruiască acea ”caritate creatoare care permite să iubești cum a iubit Isus”.

La rândul său, cardinalul Angelo Bagnasco, președintele episcopatului italian și organizator al Veghii de rugăciune pre-sinodale, a subliniat că ”nu vrem și nu putem să ne resemnăm” în fața unui ”context care pe plan economic vorbește pe limba unei crize grave prelungite, iar pe plan cultural, pune la grea încercare motivațiile și opțiunile de fond”. Simțim cu toții, a mai spus prelatul italian, ”povara incertitudinii și a disconfortului care apasă mai ales asupra tinerilor și întârzie împlinirea planurilor de viață”. ”Suntem martorii fragmentării care slăbește relațiile dintre persoane, umilește viața pe cale de a se naște și îi marginalizează pe cei bătrâni, având ca rezultat o sărăcie tot mai mare a țesutului întregii societăți”. De aceea, a încheiat cardinalul Bagnasco, este necesar un nou angajament ”de a promova și a face să strălucească măreția și adevărul vocației umane și «Evanghelia căsătoriei și a familiei»”.

(rv – G. Aquilino – A. Dancă)