Sinodul 2014. Mons. Vincenzo Paglia: ”dacă totul e familie, atunci nimic nu e familie”

RV 03 oct 2014. Mai lipsesc doar câteva zile până la deschiderea celei de a Treia Adunări Extraordinare a Sinodului Episcopilor, în desfășurare la Roma de la 5 la 19 octombrie, pe tema ”Provocările pastorale cu privire la familie în contextul evanghelizării”. Adunarea sinodală a trezit deja numeroase dezbateri în presa internațională. Potrivit documentului pregătitor, numit ”Instrumentum Laboris”, lucrările sinodului din acest an au la bază trei domenii: familia față în față cu Evanghelia, dificultățile familiei și transmiterea vieții și credinței.

Care sunt principalele greutăți prin care trece astăzi familia? Colegii de la Redacția Centrală l-au contactat pe arhiepiscopul Vincenzo Paglia, președintele Consiliului Pontifical al Familiei:
• ”Pentru prima dată în istorie ne aflăm, dintr-un anumit punct de vedere, în fața unei schimbări radicale de civilizație, pentru că până acum nu s-a mai întâmplat niciodată ca trinomul «căsătorie – familie – viață» să fie descompus. Astăzi este ca și destructurat și fiecare individ îl recompune după cum îi place. Am putea spune că se întâmplă într-un fel o creație pe dos. Dumnezeu, Stăpânul creației, spune: «Nu e bine ca omul să fie singur». Astăzi trăim sub convingerea contrară care descompune acest triptic, convingere care susține că e bine ca omul să fie singur, sau, e bine ca fiecare să se gândească la el. Aceasta este problema de fond care privește familia, desigur, dar mult mai mult, pentru că în actul creator confirmat și îmbogățit ulterior de Isus se joacă viitorul societății înseși. Este nevoie de o atenție extraordinară în această privință și îndatorirea Bisericii este să spună societății contemporane că uniunea dintre bărbat și femeie și procrearea reprezintă un patrimoniu al umanității care nu poate fi afectat, altfel se riscă descompunerea societății înseși”.

Din cuvintele pe care Papa Francisc le-a spus despre familie, care v-au impresionat în mod special?
• ”Se vede preocuparea sa pentru greutățile prin care trec familiile: problema locurilor de muncă, problema fiilor, problema șomajului, problema sărăciei. Tot la fel, față de numeroasele familii care s-au dezbinat, care sunt rănite și cărora le este greu să se reunească. Mai mult decât o discuție de salon despre chestiuni teoretice, am înțeles că e nevoie de o confruntare corp la corp cu situațiile concrete ale familiilor. Așadar, e nevoie să ieșim din mediile noastre obișnuite, în acest caz, ale Consiliului Pontifical, pentru a întreprinde un drum ideal și a ne confrunta cu problematicile enorme ale familiilor. Cred că și Sinodul va trebui să îndemne toate realitățile bisericești la parcurgerea acestui drum. S-a schimbat realitatea familiei, s-a schimbat cultura care o înconjoară și este necesar ca Biserica, la inspirația Papei Francisc, să iasă spre lume și să intre în toate casele și în toate situațiile pentru a se confrunta și a găsi forme de ajutor pentru familiile de astăzi”.

Care este principala provocare pastorală la care Biserica trebuie să răspundă: cei divorțați, cei recăsătoriți, familiile mixte compuse din catolici și persoane de altă religie? Încheie mons. Vincenzo Paglia:
• ”Cred că prima provocare în absolut este individualismul. În vremurile noastre individul se exaltă pe sine atât de mult încât pliază toate instituțiile după profilul său, inclusiv familia. Și dacă acest fapt devine regula de bază, atunci toate devin posibile, toate se fragmentează și orice legătură stabilă este considerată o povară. Există criza căsătoriilor religioase, dar și a celor civile, a cuplurilor «de facto». De aceea, se observă o creștere, mai ales în țările occidentale, a celor care stau singuri. Aceasta este pentru mine cea mai mare provocare, care este totodată de ordin spiritual, cultural și antropologic. Dacă vom găsi o soluție și un tratament pentru această provocare, atunci va decurge de aici și cura pentru toate celelalte. Dacă există această asumare de răspundere a legăturii, care pornește din familie, atunci e posibil să le rezolvi pe toate celelalte, fără mari schimbări. Adevăratul nod este că astăzi virusul nu este în cuplurile «de facto» sau în cele compuse din persoane de același sex și așa mai departe: virusul stă chiar înaintea acestor situații. A otrăvit mai întâi viața. Astăzi se spune: orice formă de a sta împreună poate fi familie. Dată «totul» este familie, atunci nimic nu mai este familie, și cel care rămâne în picioare este numai Eul. Pe altarul Eului se jertfește orice: familia, afecțiunea, chiar și propria viață”.

(rv – M. Galgano – A. Dancă)