Audiența generală. Papa Francisc: ”Biserica este vie și fecundă prin darurile Duhului Sfânt”

RV 01 oct 2014. Audio: La cateheza audienței generale de miercuri, în Piața Sfântul Petru, Papa Francisc a vorbit despre darurile Duhului Sfânt, numite în general ”carisme”, pe care Domnul le-a dat Bisericii sale. Zeci de mii de credincioși au venit miercuri să-l asculte și să-l vadă pe Sfântul Părinte, răsplătiți de razele blânde ale soarelui de toamnă. La saluturile în alte limbi, Pontiful a salutat, printre alții, pelerinii prelaturii ”Opus Dei”, veniți la Roma în semn de gratitudine pentru beatificarea, sâmbăta trecută, la Madrid, a mons. Alvaro Del Portillo. Papa i-a îndemnat ca ”după exemplul noului Fericit să urmărească mereu țelul sfințeniei în propria stare de viață, în spirit de fidelitate față de Cristos și Evanghelie”. De asemenea, Pontiful a subliniat că la 1 octombrie Biserica o comemorează pe Sfânta Tereza a Pruncului Isus, patroana misiunilor: ”iubirea ei pentru Biserică să fie o învățătură pentru viața spirituală” a tinerilor, ”rugăciunea să fie mijlocul prin care bolnavii să înfrunte momentele cele mai grele, cum a fost pentru această sfântă”.

Redăm mai jos, în traducerea noastră de lucru, ample pasaje din cateheza Sfântului Părinte:


”Dragi Frați și Surori, bună ziua!

Încă de la început Domnul a copleșit Biserica cu darurile Duhului său. A făcut-o să fie mereu vie și fecundă prin darurile Duhului Sfânt. Printre aceste daruri, se deosebesc câteva care rezultă deosebit de prețioase pentru edificarea și drumul comunității creștine: este vorba de carisme. La această cateheză ne întrebăm: ce este în mod precis o carismă? Cum o putem primi și recunoaște? Și, mai ales, faptul că în Biserică există o diversitate și o mulțime de carisme, trebuie considerat în sens pozitiv, ca ceva frumos, sau ca o problemă? (…)

• ”În perspectiva creștină, carisma este mai mult decât o calitate personală, o predispoziție cu care unul este înzestrat: carisma este un har, un dar împărțit de Dumnezeu Tatăl, prin lucrarea Duhului Sfânt. E un dar care este oferit cuiva nu pentru că este mai bun decât alții sau pentru că și l-a meritat: este un cadou pe care i-l face Dumnezeu pentru ca prin aceeași gratuitate și aceeași iubire să-l pună în slujirea întregii comunități, pentru binele tuturor”. (…)

• ”Un lucru important care trebuie subliniat este faptul că unul nu poate să înțeleagă de unul singur dacă are o carismă, și pe care anume. (…) Darurile cu care Dumnezeu Tatăl ne copleșește înmuguresc și înfloresc în interiorul comunității; aici învățăm să le recunoaștem ca pe un semn al iubirii sale față de fiii săi. Fiecare dintre noi, prin urmare, este bine să se întrebe: «Este vreo carismă pe care Domnul a făcut-o să apară în mine, în harul Duhului său, și pe care frații mei, în comunitatea creștină, au recunoscut-o și încurajat-o? Și cum mă comport eu față de acest dar: îl trăiesc u generozitate, punându-l în slujirea tuturor, sau îl neglijez și ajung să uit de el? Sau, poate devine în mine motiv de mândrie, până într-acolo încât să mă plâng mereu de ceilalți și să pretind ca în comunitate să se facă după cum spun eu?». Sunt întrebări pe care trebuie să ni le punem. Dacă este în mine o carismă, dacă această carismă este recunoscută de către Biserică, și dacă sunt bucuros de această carismă sau sunt un pic invidios pe carismele celorlalți și doresc să am cutare carismă… Nu, carisma este un dar. Numai Dumnezeu o dăruiește”.

Însă, experiența cea mai frumoasă este să descoperi cu câte carisme diferite și cu câte daruri ale Duhului Sfânt umple Tatăl Biserica sa! Acest lucru nu trebuie văzut ca pe un motiv de confuzie, de neplăcere: căci sunt toate daruri pe care Dumnezeu le face comunității creștine, încât să crească armonioasă, în credință și în iubirea sa, ca un singur trup, trupul lui Cristos.


Același Duh Sfânt care dăruiește această varietate de daruri, face unitatea Bisericii: același Spirit. Astfel, în fața acestei multitudini de carisme, inima noastră trebuie să se deschidă spre bucurie și trebuie să ne gândim: 'Ce lucru frumos! Atâtea daruri diferite, pentru că suntem cu toții fii ai lui Dumnezeu și iubiți la fel'. Vai, apoi, în cazul în care aceste daruri devin motiv de invidie, de divizare, de gelozie!


Cum amintește sfântul apostol Paul în capitolul 12 al Primei Scrisori către Corinteni, toate darurile sunt importante în ochii lui Dumnezeu și, în același timp, nici unul nu este de neînlocuit. Aceasta înseamnă că în comunitatea creștină avem nevoie unul de celălalt și fiecare dar primit se realizează pe deplin atunci când este împărțit cu frații, pentru binele tuturor. Aceasta este Biserica! Și când Biserica, în varietatea carismelor sale, se exprimă în comuniune, nu poate greși: este frumusețea și forța simțului credinței (sensus fidei), a acelui simț supranatural al credinței, care este dăruit de Duhul Sfânt pentru ca împreună să putem pătrunde în inima Evangheliei și învăța să-l urmăm pe Isus în viața noastră.


Dragi prieteni, iată ce ne cere astăzi Domnul: să recunoaștem cu bucurie și gratitudine diferitele daruri pe care le împarte în comunitate și să ne punem în joc unii pentru ceilalți, după misiunea și slujirea la care am putea fi chemați. În acest fel, Biserica crește prin harul Domnului și în orice timp și loc devine semn credibil și mărturie vie a iubirii lui Dumnezeu”.


Primiți acum și Binecuvântarea apostolică invocată de Papa Francisc la încheierea audienței generale de miercuri, în Piața Sfântul Petru, binecuvântare ce ajunge prin mass-media toți cei care o primesc în spirit de credință.

(rv – A.M. – A. D.)