Îndreptarea fraternă este dureroasă, întotdeauna cu iubire, adevăr și smerenie: Papa Francisc, la Sfânta Liturghie

RV 12 sep 2014. Adevărata îndreptare fraternă poate fi dureroasă dar trebuie făcută întotdeauna cu iubire, în adevăr și cu smerenie; plăcerea de a-i corecta pe ceilalți nu vine de la Dumnezeu: a spus Papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată vineri dimineață în capela reședinței sale din Casa Sfânta Marta, în ziua în care Biserica a celebrat comemorarea liturgică a Preasfântului Nume al Mariei.

În evanghelia zilei proclamată vineri în ritul roman sau latin, Isus îi avertizează pe cei care văd paiul din ochiul fratelui dar nu-și dau seama de bârna din ochiul lor. Comentând aceste cuvinte, Papa Francisc a revenit la tema îndreptării fraterne și a spus că mai întâi de toate, fratele care greșește trebuie îndreptat în spiritul carității:
• ”Nu poți îndrepta o persoană fără iubire și fără caritate. Nu poți face o operație chirurgicală fără anestezie, altfel bolnavul va muri de durere. Caritatea este ca o anestezie care ajută la primirea îngrijirii și acceptarea îndreptării. Trebuie luat de o parte, cu blândețe, cu iubire, și să-i vorbești”.

În al doilea rând, a continuat Pontiful la predică, trebuie să-i vorbești întru adevăr. ”Să nu spui un lucru care nu este adevărat. De câte ori în comunitățile noastre se spun lucruri despre cineva care nu sunt adevărate: sunt calomnii. Ori, dacă sunt adevărate, se afectează stima față de persoana respectivă”. ”Bârfele fac rău, bârfele sunt palme date unei persoane, sunt palme îndreptate spre inima acelei persoane”. Desigur, a reluat, ”când ți se spune adevărul, nu e ușor să-l asculți, dar dacă e spus în spiritul carității și cu iubire, e mai ușor să-l accepți”. Așadar, ”trebuie să vorbim de defectele celorlalți cu spiritul carității”.

Al treilea punct se referă la smerenia cu care trebuie făcută îndreptarea fraternă. ”Dacă tu trebuie să îndrepți un defect neînsemnat al aproapelui, gândește-te că tu ai altele mult mai mari!”.
• ”Îndreptarea fraternă este un gest care urmărește vindecarea trupului Bisericii. Este o gaură, acolo, în țesutul Bisericii care trebuie cusut la loc. Și asemenea mamelor și bunicilor care cos la loc cu atâta delicatețe, la fel trebuie să fie și îndreptarea fraternă. Dacă nu ești în stare să o faci cu iubire, în spiritul carității, în adevăr și cu smerenie, vei face o jicnire, vei distruge inima acelei persoane, vei face o bârfă în plus, care rănește, și tu vei deveni un orb fățarnic, după cum spune Isus: «fățarnicule, scoate mai întâi bârna din ochiul tău..». Fățarnic. Recunoaște mai întâi că ești mai păcătos decât celălalt, dar că tu, ca frate, trebuie să ajuți la îndreptarea celuilalt”.

”Un semn care probabil ne poate ajuta – a spus mai departe Sfântul Părinte – este faptul de a simți o anumită plăcere când vedem că ceva nu merge și ne simțim datori să intervenim. Trebuie să fim atenți pentru că acest semn nu vine de la Domnul:
• ”În Domnul găsim întotdeauna crucea, greutatea de a face un lucru bun. A lui este întotdeauna iubirea care ne susține, blândețea. Să nu o faci pe judecătorul! Noi, creștinii, avem ispita de a o face pe medicii: să ieșim din jocul păcatului și al harului, ca și cum am fi îngeri. Nu! Sf. Paul spune: Să nu se întâmple ca după ce am predicat celorlalți, eu însumi să fiu descalificat. Iar un creștin care, în comunitate, nu face lucrurile, precum îndreptarea fraternă, în spirit de caritate, întru adevăr și cu smerenie, este descalificat! Nu a reușit să devină un creștin matur. Domnul să ne ajute în această slujire fraternă, atât de frumoasă și atât de dureroasă, de a-i ajuta pe frații și surorile noastre să fie mai buni, și să ne ajute să o facem întotdeauna cu caritate, întru adevăr și cu smerenie”.

(rv – S. Centofanti – A. Dancă)