2014-09-11 14:11:15

Vizita Papei la Mausoleul Eroilor de la Redipuglia: catolicii și Primul Război Mondial


RV 11 sep 2014. Sâmbătă, 13 septembrie, Papa Francisc efectuează o vizită pastorală la Cimitirul Militar din Redipuglia, în apropiere de orașul italian Gorizia, la o sută de ani de la începutul Primului Război Mondial, unde se va ruga pentru cei care și-au pierdut viața în timpul războaielor. Pontiful va pleca la ora 7.30 cu avionul de pe aeroportul Roma Ciampino. La Redipuglia se va ruga la cimitirul austro-ungaric și va celebra Sfânta Liturghie la ora 10.00. Succesiv, va înmâna episcopilor din regiune o candelă care va fi aprinsă în respectivele dieceze în cadrul slujbelor de comemorare a celor căzuți în Primul Război Mondial. În aceeași după amiază, Papa va reveni în Vatican.

A păstra memoria evenimentelor din trecut poate ajuta la înțelegerea dinamicii care duce la război, în ciuda eforturilor depuse la construcția păcii. Războiul nu rezolvă problemele de conviețuire între popoare, dar cu toate acestea, conflictele nu sunt urmate întotdeauna de o angajare reînnoită pe calea dialogului.

La izbucnirea Primului Război Mondial, de exemplu, Bisericile creștine și credincioșii catolici din diferite țări europene s-au aflat ca inamici pe fronturi opuse, în pofida încercărilor repetate de a-l evita depuse de doi Suverani Pontifi, Sfântul Pius al X-lea și Benedict al XV-lea. De ce, și întrebarea este firească, de ce eforturile acestor Papi de a evita războiul nu au fost ascultate în rândul popoarelor majoritar catolice? Radio Vatican a pus întrebarea unui profesor de istorie, Marco Mondini, din cadrul universității din Padova:
• ”După cum se cunoaște, în Italia, gruparea socialistă și cea catolică, alături de liberali, reprezentau majoritatea opiniei publice pentru ceea ce în epoca respectivă se numea ”spiritul colectiv”. Era o majoritate esențial neutrală, sau, în ce privește o mare parte din populația rurală, care nu era interesată de discursul despre război și de motivațiile politice ale acestuia. Această majoritate a fost dominată de o minoritate foarte zgomotoasă, mult mai eficientă și mult mai violentă. E destul de interesant de observat că, după intrarea Italiei în război, atât socialiștii cât și catolicii au renunțat să mai lupte, în retorica publică, împotriva ideii că războiul ar fi obligatoriu pentru prosperitatea comunității naționale. Socialiștii au adoptat celebra formulă: ”nu adeziune, nu sabotare”, în timp ce catolicii, în cea mai mare parte, în ciuda opoziției exprimată de Pontif care respingea orice justificare a războiului, s-au repliat și s-au aliniat în fața a ceea ce se considera o datorie patriotică. (…) După 23 și 24 mai 1915 în Italia au încetat toate gesturile de protest față de război astfel încât întreaga țară, după ce s-a declarat intrarea în război, s-a împăcat cu ideea că războiul a devenit necesar pentru toți”.

Ce legătură există între credință și patriotism în acest context?
• ”În anii care au precedat Primul Război Mondial s-a împletit o relație foarte profundă. Nu trebuie să uităm de distanța evidentă care separa Statul de Biserică până la anii foarte apropiați de izbucnirea conflictului. Dar această distanță a început să se micșoreze din ce în ce mai mult în virtutea mișcării mai ample de reintegrare a catolicilor italieni în albia statului liberal”.

În relația plină de frământări dintre război și credință se observă și rolul capelanilor militari. Încheie prof. Marco Mondini:
• ”Aceasta reprezintă una din trăsăturile cu adevărat exemplare, unul din cazurile cele mai celebre în care se observă alinierea patriotică a oamenilor Bisericii. Capelanii militari au desfășurat un rol fundamental. Nu doar un rol instituțional – acela de a-i încuraja pe soldați și de a le oferi asistență religioasă – dar și în comunicarea cu familiile soldaților. Capelanul militar era omul spre care soldatul, de cele mai multe ori semi-analfabet, se îndrepta pentru a scrie celor dragi, care erau departe. Capelanul reprezenta așadar o figură de importanță fundamentală pentru legătura dintre linia frontului și frontul intern. Este una din numeroasele figuri care vin din interiorul Bisericii și care a desfășurat un rol suplinitor în comparație cu rolul ierarhiilor statale și militare”.

(rv – L. Collodi – A. Dancă)








All the contents on this site are copyrighted ©.