Mons. Tomasi: „să rupem tăcerea asupra sclaviei moderne”

RV 11 septembrie 2014. „Trebuie ruptă tăcerea” asupra rănilor ruşinoase pe care le produce sclavia contemporană: a afirmat mons. Silvano Maria Tomasi, observator permanent al Sfântului Scaun pe lângă Organizaţia Naţiunilor Unite, în intervenţia lui la cea de-a 27-a sesiune a Consiliului pentru drepturile omului, în desfăşurare în oraşul elveţian Geneva.

Prelatul a vorbit despre „forme şocante de sclavie contemporană”, o „rană deschisă pe corpul societăţii”: răpiri în masă, comerţul de fete tinere”, cum se întâmplă în cazul extremiştilor islamici din gruparea Boko Haram în Nigeria sau în cazul Statului Islamic din Irak. Aproximativ 250.000 de copii – a spus mons. Tomasi – sunt recrutaţi cu forţa şi folosiţi chiar pe post de „scuturi umane” în prima linie a conflictelor armate.

Mons. Tomasi subliniază necesitatea de a lupta împotriva sărăciei, şomajului, lipsei de educaàie şi analfabetismului pentru a elimina exploatarea copiilor şi traficul de fiinţe umane. „Comunitatea internaţională – continuă prelatul – a dezvoltat deja şi încearcă să pună în aplicare o serie de convenţii şi acorduri internaţionale” împotriva formelor contemporane de sclavie”, dar Sfântul Scaun crede „că aceste instrumente nu îşi îndeplinesc pe deplin obiectivele dacă nu ne inspirăm în acelaşi timp la o voinţă politică mai largă, implicându-i pe toţi membrii societăţii.

Este o „responsabilitate dificilă şi gravă” a tuturor statelor – a adăugat mons Tomasi – „aceea de a apăra şi promova drepturile omului pentru toate persoanele”. Sfântul Scaun afirmă de asemenea „necesitatea de a proteja şi apăra dreptul la libertate religioasă, atacat în mod clar în unele părţi ale lumii de azi”. Acest lucru duce la deplasarea forţată a mii de civili care aparţin minorităţilor religioase şi la numeroase abuzuri. „Există riscul real ca aceste persoane să nu mai poată reveni la casele lor de la care au fost în mod forţat dezrădăcinaţi şi care nu vor putea avea garanţia de protecţie şi securitate pentru a trăi în pace în oraşele şi satele lor, ca cetăţeni cu drepturi şi obligaţii egale”.

(RV – S.C. – A.C.)