Myanmar: 500 de ani de la sosirea primilor misionari catolici

RV 8 septembrie 2014. Biserica din Myanmar sărbătoreşte în acest an, 500 de ani de la sosirea primilor misionari catolici în această ţară. Printre iniţiativele episcopilor, alături de cele liturgice multe se concentrează şi pe aspecte artistice. Au fost implicaţi numeroşi muzicieni catolici care creat albumul „Apocalipsa” şi un musical despre figura lui Isus, prezentat pe stadionul lor naţional. Ceremonia de închidere a anului jubiliar este prevăzută între 21 şi 23 noiembrie.

Directorul agenţiei AsiaNews, părintele Bernardo Cervellera, despre modul în care comunitatea locală trăieşte evenimentul aniversar:
R: Sărbătorile prevăd în primul rând o serie de celebrări şi cateheze pentru a redescoperi istoria ţării lor. În fiecare dieceză se redescoperă istoria misionarilor care au adus în acel loc credinţa, valorile pe care le-au adus cu ei, chiar şi cele arheologice şi arhitectonice rămase de la misionarii şi mărturisitorii credinţei. Un alt lucru pe care îl fac este valorificarea propriilor martiri. În acest an, dieceza de Loikaw a avut doi Fericiţi: un misionar din Pime şi un catihet local. Redescoperirea istoriei şi a acestor figuri oferă un mare sens de apartenenţă şi energie pentru a înfrunta situaţia plină de sărăcie şi nedreptate.

Primii catolici ajungeau în Myanmar în 1510, acum 504 ani, dar Jubileul se celebrează anul acesta, deoarece abia acum religiile primesc mai multă libertate din partea guvernului.
R: Da, până acum câţiva ani existau numeroase tensiuni între diferitele grupuri tribale şi guvernul central. În plus, guvernul central se afla într-o situaţie delicată de transformare de la o dictatură militară la un guvern aparent laic. Episcopii au lucrat mult pentru demnitatea acestor state tribale şi pentru construirea păcii.

În ce domenii se implică cel mai mult Biserica Catolică din Myanmar şi care sunt provocările pe care va trebui să le înfrunte în viitor?
R: Prima provocare este cea a educaţiei, mai ales în lumea sărăciei şi îl lumea grupurilor tribale. Problema este că aceste grupuri tribale trăiesc la marginea întregii dezvoltări şi bogăţii existente în Myanmar, care este o ţară foarte bogată. Dar din toată bogăţia aceasta grupurile tribale nu fac parte, dimpotrivă, pământurile lor sunt prădate în vederea exploatării solului. Aşa că principalele provocări sunt educaţia, drepturile umane şi, în al treilea rând, munca: crearea de ocazii şi de şcoli pentru ca aceste persoane să înveţe o meserie, intrând în modul acesta cu propria contribuţie în societate.

(RV – R. Barbi – A. Cojan)