Mesajul Papei pentru Biserica din Cuba la sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria a Carității: ”bucurie, ridicare, statornicie”

RV 06 sep 2014. Papa Francisc a trimis sâmbătă un mesaj Bisericii din Cuba cu ocazia sărbătorii Sfintei Fecioare Maria a Carității de la Cobre. Mesajul este adresat arhiepiscopului mitropolit de Santiago de cuba, mons. Dionisio Guillermo García Ibáñez, președinte al Conferinței Episcopale din Cuba. Pontiful amintește în mesaj recenta amplasare în Grădinile Vaticanului a unei copii după imaginea Fecioarei Carității de la El Cobre, venerată de peste patru secole în țara caraibiană. Cu ocazia sărbătorii Preasfintei Fecioare Maria Pontiful se alătură ”tuturor cubanilor care își îndreaptă privirea spre inima ei neprihănită, ca să-i ceară ajutorul, să-i încredințeze pe cei dragi ai lor și să o imite în smerenia și modul ei de a se încredința lui Cristos, față de care a fost prima și cea mai bună dintre discipoli”.

În textele biblice care vorbesc despre Fecioara Maria, continuă Papa în mesaj, trei verbe atrag atenția în mod deosebit, cuvinte pe care Pontiful le propune păstorilor și credincioșilor pentru a le pune în practică.

”Primul verb este «a se bucura». A fost primul cuvânt pe care arhanghelul Gabriel l-a adresat Fecioarei: «Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine» (Luca 1,28). Viața celui care l-a descoperit pe Isus este copleșită de o bucurie interioară atât de mare, încât nimic și nimeni nu o poate răpi. Cristos le dăruiește celor care cred în el tăria necesară de a nu se întrista și de a nu se lăsa abătuți, gândindu-se că problemele nu au rezolvare. Sprijinit de acest adevăr, creștinul nu se îndoiește că ceea ce face cu iubire creează o bucurie senină, soră cu speranța care doboară bariera fricii și deschide ușile unui viitor promițător. «Eu sunt Fecioara Carității», a fost ceea ce au citit cei trei Ioan pe bucata de lemn care plutea în Golful de la Nipe. Ce frumos ar fi – afirmă Pontiful – dacă toți cubanii, mai ales cei tineri, ar putea să spună la fel: «Eu sunt un om al carității», trăiesc cu adevărat ca să iubesc, și astfel să nu rămân blocat în spirala distrugătoare a mentalității care spune «ochi pentru ochi, dinte pentru dinte». Ce bucurie simte cel care iubește cu adevărat, prin fapte de fiecare zi, și nu este unul din cei care sunt plini de cuvinte goale pe care vântul le risipește”.

"Cel de-al doilea verb este «a se ridica». Purtându-l pe Isus în sânul ei, spune Sfântul Luca, Maria s-a ridicat şi a pornit cu disponibilitate să o ajute pe verişoara sa Elisabeta, care în bătrâneţea ei urma să devină mamă (Lc 1, 39-45). Maria a împlinit voinţa lui Dumnezeu punându-se la dispoziţia celei care era în nevoie. Nu s-a gândit la ea însăși, a trecut peste dificultăți şi s-a dăruit celorlalţi. Biruinţa aparţine celor care se ridică de fiecare dată, fără să se descurajeze. Dacă o imităm pe Maria, nu putem rămâne cu braţele încrucişate, lamentându-ne sau fugind de greutăţi pentru ca să facă alţii ceea ce ţine de responsabilitatea noastră. Nu este vorba de lucruri mari, dar să facem totul cu tandreţe şi milostivire. Maria a fost mereu alături de poporul ei, în favoarea celor mici. Ea a cunoscut singurătatea, sărăcia şi exilul şi a învăţat să creeze spiritul de fraternitate şi să facă din orice loc în care exista binele propria casă. Să o implorăm să ne dea o inimă de om sărac ce nu se mândreşte, o inimă curată ce îl vede pe Dumnezeu în chipul celor mai nevoiaşi, o răbdare puternică ce nu se dă înapoi de la dificultăţile vieţii."


”Al treilea verb este «a fi statornic». Maria, care a simțit bunătatea lui Dumnezeu, a proclamat faptele minunate pe care El le-a făcut în viața ei (Luca 1, 46-55). Ea nu și-a pus încrederea în propriile puteri ci în Dumnezeu, a cărui iubire nu are sfârșit. De aceea, a rămas împreună cu Fiul ei, care a fost abandonat de toți; s-a rugat fără încetare împreună cu Apostolii și ceilalți discipoli, pentru ca să nu-și piardă încrederea (Fapte 1,14). Și noi suntem chemați să rămânem în iubirea lui Dumnezeu și să rămânem în iubirea față de ceilalți. În această lume, în care valorile eterne sunt date de o parte și toate sunt trecătoare, în care învinge modelul «folosești și arunci», în care oamenii se tem să-și ia angajamente pe viață, Fecioara Maria ne încurajează să fim bărbați și femei statornici în a face binele, care își țin cuvântul dat și sunt mereu fideli. Și aceasta pentru că avem încredere în Dumnezeu și îl punem pe El în centrul vieții noastre și al celor dragi ai noștri.

A simți bucuria și a o împărtăși cu cei din jur. A-și înălța inimile și a nu se lăsa striviți de greutăți, și a rămâne pe calea binelui, ajutându-i fără încetare pe cei împovărați de suferință și necazuri: iată lecțiile importante pe care ni le învață Fecioara Carității de la El Cobre, folositoare pentru astăzi și mâine. În mâinile ei de mamă îi pun pe păstorii de suflete, comunitățile religioase și pe credincioșii din Cuba, pentru ca ea să încurajeze efortul de evanghelizare și voința lor de a face astfel încât iubirea să fie la baza societății. În acest fel nu va lipsi bucuria de a trăi, curajul de a sluji și statornicia în faptele bune”.

(rv – A. Dancă – A. Cojan)