Omul față în față cu știința în lumina credinței: a XV-a ediție a simpozioanelor dedicate
Fericitului Antonio Rosmini
RV 29 aug 2014.Se încheie sâmbătă, 30 august, la Stresa,
în nordul Italiei, a XV-a ediție a simpozionului internațional dedicat anual Fericitului
Antonio Rosmini, preot, filosof și teolog (1797 – 1855), ridicat la cinstea altarelor
de Benedict al XVI-lea. Simpozionul din acest an începe o nouă fază a dialogului
cu reprezentanții științei, după cum sugerează deja tema actualei ediții: ”Oameni,
animale sau mașini? Științele, filosofia și teologia pentru un «nou umanism»”. Aproximativ
200 de oameni de știință, filosofi și teologi s-au reunit la Stresa pentru a aborda
o temă de mare actualitate: omul față în față cu progresul științific, văzut din prisma
credinței și, în special, a învățăturii Fericitului Antonio Rosmini.
Pentru
o subliniere a noutăților din acest an, colegii de la redacția centrală l-au contactat
pe pr. Umberto Muratore, directorul Centrului Internațional de Studii Rosminiene,
cu sediul la Stresa: • ”Simpozioanele organizate de la sfârșitul anilor
60 ai secolului trecut și până acum au stat fără întrerupere pe terenul așa numitelor
științe umane. În acest an vrem să lansăm un semnal de schimbare a direcției și să
încercăm să ne deschidem un pic mai mult față de științele actuale, cum ar fi biologia
și științele neurologice. Se părea oportun să instaurăm un dialog fecund între aceste
științe cu filosofia și teologia”.
Raportul dintre om și mașină are
nevoie de o reflecție profundă, ținând cont că există mereu pericolul dezumanizării
omului. Continuă pr. Muratore: • ”E adevărat. Există, evident, oameni de
știință din domeniul neurologiei, genetiști dar și cosmologi care știu să se deschidă
și spre alte valori, dar alții riscă să rămână numai la datele științifice. Cu toate
acestea, din moment ce bogăția ființei este atât de mare pentru filosof – pentru că
îmbrățișează atât realitatea materială cât și cea intelectuală, atât spiritualitatea
cât și etica – dacă se realizează o concepție doar materialistă despre aceste științe,
există riscul ca între om, animal și robot să nu mai fie nici o diferență. Acest lucru
ar fi o sărăcie foarte mare!”.
Discipline precum biologia și științele
neurologice ne fac să ne punem întrebări cu privire la reperele etice. Ce contribuție
poate oferi simpozionul din acest an? • ”Dimensiunea etică a biologiei
și a științelor neurologice cunoaște două domenii: primul este cel în care trebuie
să se stabilească anumite repere etice în cadrul respectivelor științe, de exemplu,
când o descoperire poate fi considerată rezonabilă și validă. Există apoi o altă dimensiune
etică, raportată la aplicațiile care se pot face cu noile descoperiri. Într-adevăr,
când se vorbește de aplicația pe individ și societate, atunci se atinge un domeniu
care se află dincolo de limitele științei. În acest caz e nevoie și de a se întreba,
cu simțul responsabilității, ce efecte benefice sau dăunătoare vor avea aceste aplicații.
Este momentul în care intră în acțiune etica, dreptul și religia”.
Cunoaștem
tot mai mult modul de funcționare a organismului nostru dar suntem pe punctul de a
pierde din vedere complexitatea întregii ființe umane. Reprezintă aceasta
o provocare pentru filozofie și teologie în următorii
ani? • ”Cred că da. Vreau să spun că există riscul de a pierde anumite
valori pe care știința nu le poate percepe cu instrumentele de care dispune. Există
o bogăție a ființei care reprezintă o bogăție de inteligență, o bogăție morală, o
bogăție de afecțiune și sentimente, etc. Acestea sunt valori pe care instrumentele
științifice nu au capacitatea de a le capta. Ca să nu mai vorbim de alte domenii,
precum noțiunea «frumosului», așadar, estetica, domeniul poeziei sau al literaturii.
Sunt valori care trebuie să fie puse în conexiune cu aceste științe care constituie
într-un fel baza întregii cunoașteri, dar nu pot fi reduse la aceasta, din moment
ce cauza nu se află în materie dar sunt bogățiile multiple co-prezente în lume și
în om, și nu se poate spune că acestea din urmă se nasc din materie”.
În
ce măsură gândirea lui Antonio Rosmini poate oferi o cheie
de lectură pentru provocările din timpurile noastre? Încheie pr. Umberto
Muratore: • ”Gândirea lui Rosmini, mai ales una din lucrările sale cele
mai mari, numită «Teosofia», poate fi de folos pentru o lectură a Ființei, așadar
pentru o ontologie care să țină împreună cele pe care el le numea «formele ființei»,
care sunt forma reală, forma intelectuală și forma morală. Prin urmare, o lecție rosminiană
poate fi utilă nu doar pentru a ne oferi date noi despre anumite descoperiri ci pentru
a ști ce direcție și ce sens să dăm respectivelor date științifice. Așadar, pentru
o viziune integrală, în cele din urmă, a vieții și existenței”.