Vizita Papei în R. Coreea: retrospectiva celor cinci zile
RV 19 august 2014. Audio: Pentru
o scurtă retrospectivă a călătoriei apostolice efectuată de Papa Francisc în
Republica Coreea, să îl ascultăm pe trimisul special din partea Radio Vatican,
Davide Dionisi: O inimă mare, cea a lui Isus, aşa este numit Papa Francisc
după cele cinci zile petrecute pe pământul coreean. O vizită marcată de gesturi şi
cuvinte care au lăsat un semn şi care la câteva ore după plecarea lui mai au încă
o rezonanţă puternică. Luptăm cu farmecul materialismului care sufocă valorile spirituale
şi culturale autentice şi cu spiritul de competiţie necontrolată care duce la egoism
şi conflicte, a spus Papa Francisc la Dajeon, pe Stadionul Cupei Mondiale.
La
Gwanghwamun, în timpul beatificării celor 124 de martiri, în prezenţa a peste 800
de mii de credincioşi, Papa a subliniat din nou faptul că exemplul lor ne învaţă importanţa
carităţii în viaţa de credinţă şi că a fi martiri înseamnă în primul rând a fi martori
ai lui Isus. La Haemi, apelul, mărturia personală, carisma de prietenie şi înţelegere
profundă pe care Papa Francisc le-a transmis tuturor tinerilor veniţi de pe întreg
continentul le-a atins inimile. El le-a repetat: „Ridicaţi-vă! Sunteţi speranţa
Asiei”.
În Catedrala catolică din Seul, Sfântul Părinte a reamintit că
darul divin al reconcilierii, al unităţii şi al păcii este inseparabil legat
de harul convertirii şi că puterea crucii lui Cristos distruge diviziunile,
vindecă rănileşi restabileşte legăturile originale
ale iubirii fraterne. Iar apoi, momentele neprevăzute din programul Papei în Coreea:
alegerea trenului, vizitarea confraţilor iezuiţi, botezul unei victime a feribotului
naufragiat, zâmbetele, îmbrăţişările, nelipsitele selfie cu tinerii, întârzierile
acumulate pentru un cuvânt sau o strângere de mână în plus şi nenumăratele mângâieri
date celor mai mici, au ocupat pagini şi pagini ale ziarelor locale, dar şi mustrarea
pentru cei care fac votul sărăciei şi trăiesc în bogăţie. Mulţumită Papei Francisc
ochii întregii lumi, care erau aţintiţi asupra Coreei, „ţara
dimineţilor liniştite”, au văzut o naţiune fără ziduri, care a vorbit
o singură limbă: a păcii şi a speranţei.