Papa Francisc la Angelus: Isus ne învaţă să punem nevoile săracilor înaintea propriilor exigenţe

(RV – 4 august 2014) Duminică, 3 august, la ora 12, Sfântul Părinte a recitat tradiţionala rugăciune mariană „Îngerul Domnului”, de la fereastra apartamentului pontifical din Palatul Apostolic, rugându-se împreună cu mulţimea adunată în Piaţa Sfântul Petru.

Pontiful a introdus rugăciunea „Angelus” făcând o reflecţie inspirată din Evanghelia Duminicii a XVIII-a de peste an.

Vă propunem în continuare textul integral al reflecţiei Papei Francisc de la tradiţionala rugăciune „Îngerul Domnului”


Înainte de Angelus

Dragi fraţi şi surori bună ziua!

În această duminică, Evanghelia ne prezintă minunea înmulţirii pâinilor şi a peştilor (Mt 14,13-21).
Isus o înfăptuieşte în ţinutul aflat pe malul Lacului Galileei, într-un loc izolat, unde s-a retras cu discipolii săi, după ce a aflat de moartea lui Ioan Botezătorul. Însă mulți i-au urmat, iar Isus, văzându-i, a simţit compasiune faţă de ei şi a vindecat bolnavii până seara. Atunci discipolii, îngrijoraţi din pricina orei târzii, i-au sugerat să spună mulţimii să plece pentru a merge prin satele din apropiere să-şi cumpere de mâncare. Însă Isus le-a răspuns liniştit: "Daţi-le voi să mănânce!" (Mt 14,16); şi spunând să i se aducă cinci pâini şi doi peşti, a rostit binecuvântarea şi a început să frângă pâinile şi să le dea ucenicilor pentru a le împărți mai apoi mulţimii. Toţi au mâncat şi s-au săturat, ba chiar a mai şi rămas.

Din acest episod putem extrage trei mesaje.

Primul este compasiunea. În faţa mulţimii care vine după el, Isus nu spune: 'Aceşti oameni mă deranjează”. Nu, nu. Isus răspunde cu un sentiment de compasiune, pentru că ştie că nu-l urmează din curiozitate, ci din necesitate. Dar, să fim atenţi: compasiunea pe care o simte Isus nu înseamnă doar un sentiment de milă, ci este mai mult decât atât! Înseamnă con-pătimire, adică pătrunderea în suferinţa altcuiva până la punctul de a o lua asupra lui.


Aşa este Isus: suferă împreună cu noi, suferă pentru noi. Iar semnul acestei compasiuni constă în numeroasele vindecări săvârşite de El. Isus ne învaţă să punem necesităţile celor săraci înaintea propriilor nevoi. Exigenţele noastre, chiar dacă sunt legitime, nu vor fi niciodată atât de urgente precum cele ale săracilor care nu au din ce trăi. Noi vorbim deseori despre cei săraci, Dar când vorbim despre ei, simţim că acel om, acea femeie, acei copii nu au cu ce să trăiască? Că nu au ce să mănânce, cu ce să se îmbrace, că nu au bani pentru medicamente… şi că copiii nu au posibilitatea să meargă la şcoală_ Iată de ce exigenţele noastre, chiar dacă sunt legitime, nu vor fi niciodată atât de urgente precum ale celor săraci care nu au din ce trăi.


Al doilea mesaj este împărţirea cu ceilalţi. Primul este compasiunea, ceea ce simţea Isus, iar al doilea este împărţirea cu ceilalţi. Este util să confruntăm reacţia discipolilor faţă de mulţimea obosită şi flămândă cu cea a lui Isus. Discipolii cred că este mai bine ca oamenii să fie lăsaţi să plece, pentru a merge să-şi facă rost de mâncare. În schimb, Isus spune: 'Daţi-le voi să mănânce'.


Sunt două reflecții, care arată două moduri diferite de a gândi: discipolii gândesc după etalonul lumii, potrivit căruia unuia trebuie să-i pese doar de sine; raţionamentul lor s-ar putea traduce într-un 'descurcaţi-vă singuri' (referitor la mulțime). Isus gândeşte potrivit logicii lui Dumnezeu, care este cea a împărţirii unii cu ceilalţi. De câte ori nu ne întoarcem capul pentru a nu-i vede pe fraţii aflaţi în suferinţă. Iar privitul în altă parte este un mod educat de a spune, cu mănuşi albe, 'descurcaţi-vă singuri'.


Acest comportament nu este însă cel al lui Isus: acesta este egoism. Dacă ar fi spus mulţimii să plece, multe persoane ar fi rămas flămânde. În schimb, cele câteva pâini şi doi peşti, hrană împărţită unii cu ceilalţi şi binecuvântată de Dumnezeu, a fost suficientă pentru toţi. Şi, atenţie. Nu este un act de magie, este un “semn”: un semn care îndeamnă la a avea încredere în Dumnezeu, Tată prevăzător, care face astfel încât să nu ne lipsească 'pâinea noastră cea de toate zilele', dacă ştim să o împărţim unii cu ceilalţi.


Compasiune, împărţire unii cu alţii. Cel de-al treilea mesaj este: “minunea pâinilor anunță Euharistia, după cum se vede în gestul lui Isus care 'rosteşte binecuvântarea' (v. 19) înainte de a frânge pâinile şi a le distribui la lume. Este acelaşi gest pe care Isus îl face la “Cina cea de Taină”, când va institui memorialul perpetuu al Jertfei sale răscumpărătoare. În Preasfânta Împărtăşanie, Isus nu dă o pâine, ci pâinea vieţii veşnice, se dă pe Sine, oferindu-se Tatălui din iubire faţă de noi. Însă noi trebuie să mergem la Ospăţul Euharistic cu sentimentele lui Isus: cu sentimentul compasiunii, cu dorinţa împărţirii cu ceilalţi. Cine merge să se împărtăşească fără să aibă compasiune faţă de nevoiași şi fără să vrea să împartă cu celălalt, nu este în acord cu Isus.


Compasiune, împărtășire, Euharistie. Aceasta este calea pe care ne-o indică Isus în Evanghelia zilei; o cale care ne face să-i tratăm cu spirit de fraternitate pe nevoiaşii acestei lumi şi care ne conduce dincolo de această lume, pentru că porneşte de la Dumnezeu Tatăl şi se întoarce la El. Preacurata Fecioară Maria, Maica Providenţei, să ne însoţească pe acest drum.



După Angelus

Dragi fraţi şi surori,
adresez salutul meu vouă tuturor – curajoşi, sub ploaie – credincioşi din Roma şi pelerini din diferite ţări.
Salut ştafeta Parohiei “Stella Maris al Lido”, din Latina, în colaborare cu Jandarmeria Vaticană şi Garda Eleveţiană şi binecuvântez flacăra ce va rămâne aprinsă în luna august, ca semn de devoţiune faţă de Maica Domnului.


Îi salut pe tinerii din Parohia “Preasfânta Inimă in Pontedera”, dieceza de Pisa, care au venit la Roma parcurgând pe jos Calea Francigena.


Şi îi salut pe cercetaşii din Asociaţia Ghizilor şi Cercetaşilor Italieni prezenţi azi, cu o binecuvântare pentru miile de cercetaşi italieni în drum pre marea întâlnire naţională din San Rossore.


Amintiţi-vă! Compasiune, împărţire cu ceilalţi şi Preasfânta Împărtăşanie.


Vă doresc tuturor o duminică frumoasă. Şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!


R.V./A. Mărtinaș