(RV – 16 iulie 2014) Biserica o sărbătoreşte
pe 16 iulie pe Sfânta Fecioară de pe Muntele Carmel, „model de rugăciune, de contemplaţie
şi de dăruire Domnului”.
Era pe 16 iulie 1251 când Maica Domnului i-a apărut
Fericitului Simon Stock, primul prior general al Carmeliţilor, încredințându-i "scapularul"
însoțit de făgăduințe deosebite pentru toți cei care-l vor purta. De aceea, sărbătoarea
Sfânta Fecioară Maria de pe Muntele Carmel se mai numește și "a scapularului".
De
fapt, scapularul este asemenea unei piese de îmbrăcăminte, o fâșie lungă se stofă,
prezentă la unele ordine călugărești, care se poartă pe deasupra hainelor, atârnând
în față și în spate până la glezne).
“Scapularul este un semn de consacrare
către Maica Domnului, de imitare a stilului său de viaţă, a credinţei sale. Însă pentru
noi, cei de azi, Scapularul este purtat și spre amintirea Botezului: aşa cum la Botez
am primit haina albă, în acelaşi fel Biserica – prin simbolul Scapularului – ne oferă
o modalitate de a ne aminti că am fost consacraţi lui Cristos, că am devenit fiinţe
noi prin Botez; de aceea pe o parte a Scapularului se află imaginea Maicii Domnului,
iar pe cealaltă parte imaginea lui Isus”.
Mulţi sunt sfinţii dăruiţi Bisericii
de Ordinul Carmelit. Directorul Oficiului Liturgic din cadrul Vicariatului de Roma
îl aminteşte pe Fericitul Titu Brandsma, jurnalist, martir într-un lagăr de concentrare;
pe Sfânta Teresa d'Avila şi pe Sfântul Ioan al Crucii, mari figuri contemplative.
„Viaţa sfinţilor Carmelului este caracterizată de ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu,
dimensiunea contemplativă privind textele biblice fiind cu siguranță una dintre caracteristicele
lor fundamentale".