Ziua Mondială a Turismului 2014 - Mesajul Consiliului Pontifical pentru Migranţi

RV 15 iulie 2014. Consiliul Pontifical pentru Migranți a publicat Mesajul pentru Ziua Mondială a turismului, care se celebrează pe data de 27 septembrie, din inițiativa Organizației Mondiale a Turismului, care a promovat-o în 1980. Biserica a văzut mereu în această aniversare o oportunitate pentru a face cunoscută viziunea creștină asupra turismului și a aminti responsabilitatea fiecărei persoane în acest sector.

1. Pe 27 septembrie, cu tema "Turismul și creșterea comunitară", se celebrează Ziua Mondială a Turismului promovată, ca în fiecare an, de Organizația Mondială a Turismului (OTM). Conștientă
de importanța socială și economică a turismului în momentul actual, Sfântul Scaun dorește să însoțească acest fenomen din perspectiva care-i este caracteristică, în special în contextul Evanghelizării. În Codul Etic Mondial, Organizația Mondială a Turismului afirmă că turismul trebuie să fie o activitate benefică pentru comunitățile de destinație: "Populațiile locale vor participa la activitățile turistice și vor împărți în mod etic beneficiile economice, sociale și culturale, în special în ceea ce privește crearea directă sau indirectă a locurilor de muncă". 1. Aceasta înseamnă că trebuie instaurată o relație de reciprocitate între cele două realități, care să conducă la beneficii reciproce.
Noțiunea de "dezvoltare comunitară" este strâns legată de un concept mai amplu care face parte din doctrina socială a Bisericii, cel al "dezvoltării umane integrale", de la care trebuie să se pornească în citirea și interpretarea primei realități.
Referitor la aspect, sunt iluminante cuvintele Papei Paul al VI-lea care, în enciclica "Populorum Progressio" afirma că "dezvoltarea nu se reduce la simpla creștere economică. Pentru a putea vorbi despre o dezvoltare autentică, aceasta trebuie să fie integrală, urmărind promovarea fiecărei persoane în parte și în integralitatea sa. Cum poate turismul să contribuie la această creștere?
Pentru a răspunde la această întrebare, dezvoltarea umană integrală și, în consecință, dezvoltarea comunitară în domeniul turismului trebuie să urmărească realizarea unui progres echilibrat care să fie sustenabil și respectuos față de trei domenii: economic, social și ambiental, înțelegând prin
aceasta atât sfera ecologică cât și contextul cultural.

2. Turismul este un motor fundamental de dezvoltare economică, datorită contribuţiei importante pe care o aduce Produsului Intern Brut (între 3 şi 5% la nivel mondial), angajărilor (între 7% şi 8% de locuri de muncă) şi exporturilor (30% dintre exporturile mondiale de servicii).

În momentul de faţă, în care există o diversitate a destinaţiilor, fiecare loc de pe planetă devine un posibil obiectiv de vizitat. Din acest motiv, sectorul turistic se evidenţiază ca una dintre opţiunile cele mai realizabile şi sustenabile pentru a reduce nivelul sărăciei din zonele mai puţin dezvoltate. Dacă se desfăşoară în mod corespunzător, el poate fi un instrument preţios de progres, creare de locuri de muncă, dezvoltare a infrastructurii şi creştere economică.

Suntem conştienţi că, aşa cum a afirmat Papa Francisc, „demnitatea omului este legată de muncă”, şi că din acest motiv ni se cere să înfruntăm problema şomajului cu „instrumentele creativităţii şi solidarităţii”. În această direcţie, turismul apare ca unul dintre sectoarele cu o capacitate mai mare de a genera un tip de angajare „creativă” şi diversificată, de care pot beneficia cu mai mare uşurinţă grupurile mai dezavantajate, din care fac parte femeile, tinerii şi unele minorităţi etnice.

Este esenţial ca beneficiile economice ale turismului să ajungă la toate componentele societăţii locale şi să aibă un impact direct asupra familiilor şi, în acelaşi timp, să folosească la maximum resursele umane locale. De asemenea, este fundamental ca, pentru a obţine aceste beneficii, să se urmeze principii etice care să respecte în primul rând persoana umană, atât la nivel comunitar, cât şi la nivel individual, evitând „o concepţie a societăţii care urmăreşte doar un profit economic, egoist, în afara parametrilor dreptăţii sociale”. De fapt, nimeni nu îşi poate construi propria bunăstare pe cheltuiala celorlalţi.

Beneficiile unui turism, care să fie în favoarea „dezvoltării comunitare”, nu se pot rezuma doar la aspectul economic, dar există şi alte dimensiuni cu o importanţă egală sau chiar mai mare. Printre acestea se numără îmbogăţirea culturală, ocazia întâlnirilor umane, construirea „bunurilor relaţionale”, promovarea respectului reciproc şi a toleranţei, colaborarea dintre instituţiile publice şi private, intensificarea ţesutului social şi asociativ, îmbunătăţirea condiţiilor sociale ale comunităţii, stimularea unei dezvoltări economice şi sociale sustenabile şi promovarea formării profesionale în rândul tinerilor, pentru a cita câteva.

3. Dezvoltarea turistică presupune ca protagonista principală să fie comunitatea locală, fiind necesar să se realizeze prin prezența activă a partenerilor sociali, instituționali și a entităților civice. Este importantă crearea unor structuri oportune de participare și coordonare, prin favorizarea dialogului, prin asumarea de sarcini, integrând eforturile și determinând obiective comune și soluții bazate pe consens. Nu este vorba de a face ceva "pentru comunitate", ci de a face ceva "împreună cu comunitatea".

De asemenea, o destinație turistică nu este reprezentată doar de un peisaj frumos sau de o structură confortabilă ci, mai ales de o comunitate locală, cu propriul context fizic și cu propria cultură. Este necesară promovarea unui turism care să se dezvolte în armonie cu comunitatea gazdă, cu mediul, cu forme sale tradiționale și culturale, cu propriul patrimoniu și stil de viață. Și, în contextul acestei întâlniri respectuoase, populația locală și vizitatorii pot instaura un dialog rodnic care să încurajeze toleranța, respectul și înțelegerea reciprocă.

Totodată, comunitatea locală trebuie să se simtă chemată să salvgardeze propriul patrimoniu natural și cultural, descoperindu-l, simțindu-se mândră pentru faptul de a-l avea, respectându-l și revalorizându-l, astfel încât să se poată bucura împreună cu turiștii și să-l transmită generațiilor viitoare.
În fine, și creștinii locului trebuie să fie în măsură să-și facă cunoscute arta, tradițiile, istoria, valorile morale și spirituale, dar mai a les credința care se află la originea acestora și le dă sens.

4. Pe acest drum către o dezvoltare integrală şi comunitară, Biserica, expertă în umanitate, vrea să contribuie oferind propria viziune creştină de dezvoltare, propunând „ceea ce are propriu: o viziune globală a omului şi a umanităţii”.
Pornind de la credinţa noastră, noi putem oferi sensul persoanei, sensul de comunitate şi de fraternitate, de solidaritate, de căutare a dreptăţii, de a ne şti păzitori (şi nu proprietari) ai creaţiei, iar sub acţiunea Duhului Sfânt să continuăm să colaborăm cu opera lui Cristos.
Urmând ceea ce papa Benedict al XVI-lea a cerut acelora care lucrau în pastoraţia turismului, trebuie să ne multiplicăm eforturile, pentru a „lumina acest fenomen cu doctrina socială a Bisericii, promovând o cultură a turismului etic şi responsabil, pentru a ajunge să respecte demnitatea persoanelor şi a popoarelor, să fie accesibil tuturor, just, sustenabil şi ecologic”. Vedem cu deosebită bucurie cum în diverse părţi ale lumii Biserica a recunoscut potenţialul sectorului turistic şi a pus în mişcare proiecte simple, dar eficiente.

Sunt din ce în ce mai multe asociaţii care organizează călătorii de turism responsabil în zone de creştere economică precum şi cele care promovează aşa zisul „turism solidar sau de voluntariat”, în care persoanele profită de timpul vacanţelor pentru a colabora în proiecte de cooperare în ţările în curs de dezvoltare.
Se merită a fi amintite apoi şi programele de turism sustenabil şi solidar, promovate de Conferinţele Episcopale, dieceze sau congregaţii religioase în zonele dezavantajate, ce însoţesc comunităţile locale, ajutându-le să creeze spaţii de reflecţie, promovând formarea şi autodeterminarea, sfătuind şi colaborând la redactarea de proiecte şi favorizând dialogul cu autorităţile şi cu alte grupuri. Acest lucru a dus la crearea unei oferte turistice gestionată de comunitatea locală prin intermediul asociaţiilor şi al micilor întreprinderi dedicate turismului (cazare, masă, ghiduri, producţie artizanală etc.).

Printre altele, sunt multe parohiile zonelor turistice care primesc vizitatorii oferind propuneri liturgice, formative şi culturale, cu dorinţa ca vacanţele să fie „spre folosul creşterii lor umane şi spirituale, convinşi fiind că nici măcar în acest timp nu putem să îl uităm pe Dumnezeu, care nu ne uită niciodată”. De aceea, ele încearcă să dezvolte o „pastoraţie de amabilitate, care îngăduie o primire cu spirit de deschidere şi fraternitate, arătând chipul unei parohii vii şi primitoare. Iar pentru ca ospitalitatea să fie şi mai eficientă, este necesară o colaborare efectivă cu celelalte sectoare implicate.
Aceste propuneri pastorale sunt din ce în ce mai semnificative, în special când se dezvoltă o tipologie a „turistului experienţial”, care încearcă să stabilească legături cu populaţia locală şi vrea să se simtă membru al comunităţii gazdă, participând la viaţa sa zilnică, valorizând întâlnirea şi dialogul.

De aceea, preocuparea eclezială în domeniul turismului s-a concretizat în numeroase proiecte, ce îşi au originea în multe experienţe născute din efortul, entuziasmul şi creativitatea atâtor preoţi, persoane consacrate şi laici care doresc să colaboreze în felul acesta la dezvoltarea socio-economică, spirituală şi culturală a comunităţii locale şi să o ajute să privească la viitor cu speranţă.
Conştientă că principala ei misiune este evanghelizarea, Biserica vrea astfel să ofere colaborarea ei, deseori umilă, pentru a răspunde situaţiilor concrete ale popoarelor, în special ale celor nevoiaşi. Face acest lucru convinsă că „evanghelizăm chiar şi atunci când încercăm să înfruntăm diferitele provocări ce pot apărea”.

(RV – A.M. – A.C. – traducere de lucru)