Sfinții Apostoli Petru și Paul. Papa Francisc: ”Fidelitatea lui Dumnezeu este mai mare decât infidelitățile noastre și mai puternică decât trădările noastre”

RV 29 iun 2014. (Audio: ) Sfântă Liturghie solemnă, duminică, 29 iunie, în bazilica Sfântul Petru, prezidată de Papa Francisc în solemnitatea Sfinților Apostoli Petru și Paul.

La ritul sacru, Succesorul lui Petru a pus pe umerii noilor mitropoliți așa numitul ”pallium”, fâșia de lână albă cu șase cruci, semn vizibil al comuniunii cu Scaunul Apostolic al Romei și simbol al misiunii pastorale în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Înainte de a fi puse pe umerii noilor mitropoliți, paliumurile au fost depuse și binecuvântate la Mormântul Sfântului Apostol Petru.

Sărbătoarea patronilor spirituali ai Romei a dobândit importante accente ecumenice, prin prezența – care s-ar putea spune că a devenit tradițională – a unei delegații a Patriarhatului Ecumenic de Constantinopol, condusă de mitropolitul Pergamului, IPS Ioannis Zizioulas, co-președinte al Comisiei Mixte Internaționale de dialog între Biserica Catolică și Bisericile Ortodoxe.

O noutate, care se consolidează cu trecerea anilor, o reprezintă participarea activă la Sfânta Liturghie solemnă în cinstea Sfinților Petru și Paul a unui ansamblu coral de altă confesiune. Dacă în 2012 a început acest drum – să-i spunem de ”ecumenism muzical” – corul anglican de la Abația de Westminster, iar în 2013, corul luteran al bisericii Sfântul Toma din Leipzig, anul acesta și-a adus contribuția vocală corul ortodox al Patriarhiei Moscovei, care a animat cântările Sfintei Liturghii din bazilica Sfântul Petru alături de Corul Capelei Sixtine.


La predica Sfintei Liturghii, Papa Francisc a subliniat că chemarea și misiunea Sfântului Petru reprezintă un mesaj mereu actual pentru creștinii și păstorii din toate timpurile:
• ”«Domnul l-a trimis pe îngerul său, care m-a scăpat din mâinile lui Irod» (Fap 12,11). La începutul slujirii lui Petru în comunitatea creștină din Ierusalim, era încă o mare teamă din cauza persecuțiilor lui Irod îndreptate împotriva unor membri ai Bisericii. A fost uciderea lui Iacob, iar acum, detenția lui Petru însuși pentru a face pe placul poporului. În timp ce el era ținut în închisoare și înlănțuit, aude glasul îngerului care-i spune: «Scoală-te repede! (…) Îmbracă-te şi ia-ţi sandalele! (…) Pune-ţi mantia şi urmează-mă!» (Fap 12,7-8). Lanțurile cad și ușa închisorii se deschide singură. Petru își dă seama că Domnul l-a «scăpat din mâna lui Irod», își dă seama că Dumnezeu l-a eliberat de teamă și de lanțuri. Da, Domnul ne eliberează de orice teamă și de orice lanț, ca să fim cu adevărat liberi. Celebrarea liturgică de astăzi exprimă bine această realitate, prin cuvintele refrenului de la Psalmul responsorial: «Domnul m-a eliberat de orice teamă»”.

• ”Iată problema, pentru noi, a temerii și a adăposturilor pastorale. Nouă – mă întreb – dragi frați episcopi, ne este teamă? De ce anume ne este teamă? Și dacă ne este teamă, ce adăposturi căutăm, în viața noastră pastorală, pentru a fi în siguranță? Căutăm, poate, sprijinul celor care au puterea în această lume? Sau ne lăsăm înșelați de orgoliul care caută gratificări și aprecieri, și acolo ni se pare că suntem în siguranță? Dragi frați episcopi, unde punem siguranța noastră? Mărturia apostolului Petru ne amintește că adevăratul nostru adăpost este încrederea în Dumnezeu: ea îndepărtează orice temere și ne face liberi de orice robie și de orice ispită mundană. Astăzi, episcopul Romei și ceilalți episcopi, în special mitropoliții care au primit palliumul, ne simțim interpelați de exemplul Sfântului Petru de a verifica încrederea noastră în Domnul”.

Apostolul Petru – a continuat Papa Francisc la predica Sfintei Liturghii – ”și-a redobândit încrederea când Isus de trei ori i-a spus: «Paște oile mele!» (In 21,15.16.17). Și în același timp, el, Simon, și-a mărturisit de trei ori iubirea sa față de Isus, reparând astfel acea întreită renegare din timpul pătimirii. Petru încă mai simte arsura rănii pentru acea dezamăgire dată Domnului său în noaptea trădării. Acum, când El îl întreabă «Mă iubești?», Petru nu-și pune încrederea în sine și în propriile puteri, ci în Isus și în milostivirea sa: «Doamne, tu toate le știi, tu știi că te iubesc» (In 21,17). În acest moment dispare teama, nesiguranța, micimea sufletească”.
• ”Petru a simțit că fidelitatea lui Dumnezeu este mai mare decât infidelitățile noastre și mai puternică decât trădările noastre. Își dă seama că fidelitatea Domnului îndepărtează temerile noastre și depășește orice închipuire omenească. Și nouă, astăzi, Domnul ne pune întrebarea: «Tu, mă iubești?». O face tocmai pentru că știe temerile noastre și eforturile noastre. Petru ne arată calea: a-și pune încrederea în El, care «pe toate le știe» în ce ne privește, punându-ne încrederea nu în capacitatea noastră de a-i fi credincioși, ci mai degrabă în fidelitatea lui de nezdruncinat. Isus nu ne părăsește niciodată, pentru că nu se poate nega pe sine (cf 2 Tm 2,13). Este credincios. Fidelitatea pe care Dumnezeu o confirmă fără încetare și față de noi, Păstorii, dincolo de meritele noastre, este izvorul încrederii noastre și al păcii noastre. Fidelitatea Domnului față de noi ține mereu aprinsă în noi dorința de a-L sluji și de a-i sluji pe Frați în caritate”.

”Iubirea lui Isus trebuie să-i fie îndeajuns lui Petru”, a spus Pontiful la predică. ”El nu trebuie să cedeze la ispita curiozității și a invidiei ca atunci când, văzându-l aproape pe apostolul Ioan, îl întreabă pe Isus: «Doamne, dar acesta, ce va fi cu el?» (In 21,21). Dar Isus, în fața acestor ispite, îi răspunde: «Ce te privește? Tu, urmează-mă!» (21,22)”.
• ”Această experiență a lui Petru constituie un mesaj important și pentru noi, dragi frați arhiepiscopi. Domnul repetă pentru mine, pentru voi, pentru toți păstorii: «Urmează-mă! Nu pierde timpul cu întrebări sau vorbe fără de folos, nu te opri la lucrurile secundare, dar privește la esențial și urmează-mă. Urmează-mă în ciuda greutăților! Urmează-mă în vestirea Evangheliei! Urmează-mă în mărturia unei vieți corespunzătoare darului de har primit la botez și la preoție! Urmează-mă în a vorbi despre mine celor cu care trăiești, zi de zi, în oboseala muncii, a dialogului și a prieteniei! Urmează-mă în vestirea Evangheliei la toți, mai ales la cei din urmă, pentru ca nimănui să nu-i lipsească Cuvântul vieții, care eliberează de orice teamă și dăruiește încredere în fidelitatea lui Dumnezeu! Tu, urmează-mă!”.

(rv – A. Dancă)