În Preasfânta Inimă a lui Isus, marile opere ale iubirii lui Dumnezeu: Papa Francisc,
la Sfânta Liturghie
(RV – 27 iunie 2014)Pentru a-i comunica
omului blânda sa iubire de Tată, Dumnezeu are nevoie ca omul să se coboare:
a spus Papa Francisc la omilia Sfintei Liturghii prezidată vineri, 27 iunie, în
cursul dimineții, zi în care Biserica celebrează "Preasfânta Inimă a lui Isus".
Colegul nostru Alessandro De Carolis introduce trei fragmente din omilia Sfântului
Părinte:
Nu așteaptă să primească, ci este El cel care dăruiește; un vorbește,
ci acționează. Nu există umbră de pasivitate în modul în care Creatorul înțelege iubirea
față de creaturile sale, a explicat Papa Francisc la începutul omiliei pe care a dedicat-o
Inimii lui Isus. Dumnezeu "ne dă harul, bucuria de a celebra în inima Fiului său marile
opere ale iubirii sale. S-ar putea spune că astăzi este sărbătoarea iubirii lui Dumnezeu
în Isus Cristos, a iubirii lui Dumnezeu pentru noi, a iubirii lui Dumnezeu în noi".
Papa
Francisc:"Există două caracteristici ale iubirii. Prima: iubirea
constă mai mult în a da decât în a primi. A doua: iubirea se exprimă mai mult
prin fapte decât prin cuvinte. Prima trăsătură, a iubirii care înseamnă să dai mai
mult decât să primești, evidențiază caracterul comunicativ al iubirii care comunică
și se comunică întotdeauna, fiind primită de cel care este iubit. A doua trăsătură,
a exprimării iubirii mai mult prin opere decât prin cuvinte evidențiază capacitatea
iubirii de a dărui viața și de a duce la creștere".
Însă, pentru
a înțelege iubirea lui Dumnezeu, omul trebuie să urmeze o dimensiune invers proporțională
imensității, și anume smerenia, "smerenia inimii", amintind că Moise a explicat poporului
său că a fost ales de Dumnezeu "pentru că era cel mai neînsemnat dintre popoare";
în vreme ce Isus, în Evanghelia, îl laudă pe Tatăl "pentru că a ascuns cele dumnezeiești
învățaților și le-a revelat celor mici". Ceea ce dorește Dumnezeu este un raport "tată-fiu",
un tată care-și mângâie copilul și-i spune: "Eu sunt cu tine".
Papa Francisc:
"(…) Dar dacă noi ne simțim puternici, nu vom trăi niciodată experiența mângâierii
Domnului… cât este de frumos să cunoști mângâierea Domnului, care ne spune 'Nu te
teme, eu sunt cu tine, te țin de mână…' (…) Și Isus când vorbește despre sine
spune: 'Eu sunt blând și smerit cu inima'. Și El, Fiul lui Dumnezeu, se coboară
pentru a primi iubirea Tatălui".
Un alt semn deosebit al iubirii
lui Dumnezeu este că a fost El cel care ne-a iubit mai întâi. El ne precede întotdeauna
și ne așteaptă, a asigurat Papa Francisc care a încheiat omilia cerându-i lui Dumnezeu
harul "de a intra în această lume atât de misterioasă, de a ne uimi făcându-ne să
cunoaștem pacea grație acestei iubiri care se comunică, dăruindu-ne bucuria și conducându-ne
pe calea vieții ca pe niște copii, ținându-ne de mână".
Papa Francisc: "Când
sosim, El ne așteaptă. Când îl căutăm, El ne-a cutat deja mai înainte. El este întotdeauna
înaintea noastră, ne așteaptă pentru a ne primi în inima, în iubirea sa. Aceste două
aspecte ne-ar putea ajuta să înțelegem misterul iubirii lui Dumnezeu pentru noi care,
pentru a se exprima are nevoie de smerenia noastră, de capacitatea noastră de ane
coborî. Și, mai are nevoie de uimirea noastră când, căutându-l, îl găsim așteptându-ne".