Sinodul Episcopilor 2014. ”Instrumentum laboris”: o mai mare sensibilitate pastorală față de fragilitatea familiei

RV 26 iun 2014. Familia din mileniul al treilea față în față cu Evanghelia lui Cristos, cu dificultățile sociale și cu vocația de a transmite viața și credința, sunt cele trei domenii pe care le abordează documentul de lucru – ”Instrumentum laboris” – al adunării extraordinare a Sinodului Episcopilor despre familie, care se va desfășura la Roma de la 5 la 19 octombrie 2014.

Documentul de lucru a fost prezentat joi la Sala de presă a Sfântului Scaun. Au luat cuvântul cardinalul Lorenzo Baldisseri, secretarul general al Sinodului Episcopilor; cardinalul Péter Erdő, arhiepiscop de Esztergom-Budapesta, relator general al celei de a treia adunări generale extraordinare a Sinodului; cardinalul André Vingt-Trois, arhiepiscop de Paris, președinte delegat; arhiepiscopul de Chieti-Vasto, mons. Bruno Forte, secretar special, și soții prof. Francesco Miano și prof. Pina de Simone.

În ”Instrumentum laboris” sunt cuprinse răspunsurile trimise de Bisericile locale la chestionarul cu privire la căsătorie și familie, propus în noiembrie 2013 de documentul pregătitor al adunării sinodale.

Cu privire la ”Instrumentum laboris”, vă oferim acum o sinteză de lucru realizată de Isabella Piro, de la redacția centrală Radio Vatican:

Familia, celula fundamentală a societății. Însă, familia în criză. "Instrumentum laboris" : în jurul acestor două axe se învârte documentul de orientare a lucrărilor Sinodului extraordinar privind familia, care va avea loc în Vatican, între 5 și 19 octombrie. Un portret analitic privind principalele probleme și dificultăți cu care trebuie să se confrunte în zilele noastre nucleele familiale, cu o reflecție constantă asupra ajutorului oferit de către Biserică, măsuri concrete aplicate deja sau în curs de aplicare. Destrămată, descurajată, confuză, puțin pregătită: astfel este prezentată familia în zilele noastre. Însă nu lipsesc semnalele pozitive de speranță, mai ales în rândul tinerilor și acolo unde atitudinea Bisericii nu este văzută ca "exclusivă" ci ca "inclusivă" față de persoanele care trăiesc situații neregulare.

"Instrumentum Laboris" este alcătuit din trei părți. Prima, Evanghelia transmisă familiei se concentrează asupra a două aspecte: dificultatea de a înțelege valoarea 'legii naturale', pusă la baza dimensiunii matrimoniale dintre un bărbat și o femeie, și privatizarea familiei. Primul aspect, cu deschidere către teoria genderului, minează ideea de "pentru totdeauna" în uniunile conjugale și conduce la acceptarea poligamiei la repudierea unuia dintre soți, favorizând divorțul, concubinajul și contracepția. În schimb, privatizarea familiei anulează rolul de celulă fundamentală a societății. De aceea, se cere ca nucleele familiale să fie tutelate de către Stat și să recupereze rolul de subiecte sociale în orice context. Adevărată "Biserică domestică", familia trebuie să aibă o legătură constantă și cu parohia, "familia familiilor".

Cea de-a doua parte a Instrumentului de lucru destinat apropiatului Sinod se concentrează în schimb asupra situației critice pe care o are de înfruntat familia din zilele noastre: slăbirea figurii paterne, fragmentarea cauzată de divorțuri și separări, traficul de minori, drogurile, alcoolismul, dependența de jocurile de noroc și de rețelele de socializare care împiedică dialogul și fură din timpul care trebuie acordat relațiilor interpersonale. Documentul pune totodată accentul pe incidența muncii asupra vieții familiei: orare de muncă extenuante, precaritate, distanțe mari dintre casă și locul de muncă și absența repausului duminical împiedică posibilitatea de a sta în familie.
Alte aspecte cu caracter critic sunt reprezentate de fenomenul migrației, de sărăcie, consumism, războaie, raportarea la situațiile de boală, mai ales la SIDA și diversitatea de cult dintre soți, din care derivă dificultatea în educarea fiilor.

Documentul de orientare a lucrărilor apropiatului Sinod privind familia nu ascunde nici așa-numita "anti-mărturie din Biserică", precum scandalurile sexuale, pedofilia, incoerența acelor prelați cu un stil de viață caracterizat de o excesivă bunăstare. Toate aceste aspecte conduc la o relevantă pierdere de credibilitate morală din partea Bisericii, se explică în "Instrumentum laboris".

De asemenea, documentul dedică o amplă parte "situației de neregularitate canonică", căci răspunsurile primite se concentrează mai ales asupra divorțaților recăsătoriți. În general, se pune în evidență numărul consistent al celor care trăiesc "cu nepăsare" o astfel de condiție și care nu solicită posibilitatea accesului la sacramente. Mulți însă se simt marginalizați, și percep această limitare ca pe o pedeapsă și deschid propria viață unei "mentalități revendicative" însăși față de sacramente. Unele Conferințe Episcopale cer noi instrumente pentru o deschidere față de posibilitatea de a practica "milostivirea, clemența și indulgența" față de noile uniuni.

Alte soluții în această privință – precum referința la Bisericile Ortodoxe care, în anumite circumstanțe, admit a doua căsătorie – nu elimină problema divorțurilor.

Cât privește propunerea de a simplifica procesele matrimoniale – de exemplu, considerând dacă este cu adevărat necesară o dublă sentință conformă când nu există recursul în apel – documentul sinodal îndeamnă la prudență, pentru a evita injustiții și erori și pentru a nu alimenta ideea unui așa numit ”divorț catolic”. Dimpotrivă, se sugerează o pregătire adecvată a persoanelor calificate care să urmărească asemenea cazuri. Dar – se mai citește în documentul de bază – a ușura procesul canonic este util numai dacă se abordează pastorația familială în mod integral.

”Instrumentum laboris” evidențiază, substanțial, că pentru situațiile dificile, Biserica nu trebuie să asume o atitudine de judecător care condamnă, ci de mamă care întotdeauna îi primește pe fiii ei, subliniind că ”dacă cineva nu poate să primească sacramentele nu înseamnă că este exclus de la viața creștină și de la raportul cu Dumnezeu”. În această optică, se cere de la parohi o mare capacitate de primire și disponibilitate în cazurile în care non-practicanți și non-creștini solicită sacramentul căsătoriei, căci aceasta poate fi o ocazie prielnică de a evangheliza cuplul respectiv. Rămâne mereu valabilă, în același timp, necesitatea ca Biserica să-i însoțească pe soții și după căsătorie.

Cât privește uniunile între persoane de același sex, toate Conferințele episcopale s-au declarat contrare introducerii unei legislații care să permită astfel de uniuni, ducând la modificarea căsătoriei, care se realizează numai prin uniunea dintre un bărbat și o femeie, și consimțind adopția de copii. Cu toate acestea, se cere o atitudine plină de respect și nu de judecată față de aceste persoane.

În a treia parte, dedicată responsabilității educative, ”Instrumentum laboris” constată că doctrina Bisericii cu privire la deschiderea față de viață a soților este cunoscută insuficient sau considerată o ingerință în viața soților. De aici, de exemplu, provine confuzia care se creează între mijloacele contraceptive și metodele naturale de reglementare a fertilității: acestea din urmă, considerate în mod greșit ineficiente, ar trebui explicate, în schimb, cu ajutorul unor centre universitare specifice. E necesar, de asemenea, a se acorda un spațiu adecvat pentru aceste aspecte în formarea viitorilor preoți, care deseori nu dispun de o pregătire cuvenită în această privință. Mai departe, documentul solicită explicații din partea Bisericii care să fie clare și să meargă dincolo de o condamnare generică, pentru a înfrunta și așa numita ”ideologie de gen” – din ce în ce mai răspândită – și profilaxia împotriva SIDA, astfel încât să se răspundă la unele ”reduceri de caricatură” din partea mass-media și să se evite reducerea problemei la o simplă chestiune tehnică.

În fine, referitor la transmiterea credinței în familie – mai ales când soți în situație iregulară cer sacramentele pentru copiii lor – abordarea cea mai solicitată este aceea de ”primire fără prejudecăți”, pentru că de multe ori ”fiii sunt cei care îi evanghelizează pe părinți” și pentru a se înțelege că ”iregulare pot fi situațiile, nu persoanele”.

”Apare tot mai necesară – se mai citește în Instrumentum laboris – o pastorație sensibilă, condusă de respectul față de situațiile iregulare, capabilă să ofere un sprijin faptic în efortul de educație a fiilor”.

Documentul de bază al apropiatei adunări extraordinare a Sinodului Episcopilor se încheie cu Rugăciunea specială scrisă de Papa Francisc și recitată la ”Angelus” pe 29 decembrie 2013, în sărbătoarea liturgică a Sfintei Familii de la Nazaret.

(rv – I. Piro – A. Mărtinaș - A. Dancă)