Prezentată la Roma, cartea de predici a Papei Francisc ”Adevărul este o întâlnire. Omilii de la Sf. Marta”

RV 18 iun 2014. ”Cuvintele lui Francisc în discursul public”: s-a desfășurat pe această temă zilele trecute la Roma o masă rotundă cu ocazia publicării cărții papei Francisc intitulată ”Adevărul este o întâlnire. Omilii de la Sfânta Marta”. Cartea, publicată de editura Rizzoli, cuprinde o introducere semnată de pr. Antonio Spadaro și o prefață de pr. Federico Lombardi. Publicația cuprinde serviciile radiofonice transmise de Radio Vatican despre primele 186 de omilii ale Papei Francisc din capela Casei Sf. Marta din Vatican.

Predicile Papei de la Sfintele Liturghii celebrate dimineața în capela Casei Sf. Marta – au remarcat invitații la masa rotundă, desfășurată pe 16 iunie la sediul revistei ”La Civilta Cattolica” – sunt discursuri care vor să deschidă uși, să instaureze un raport cu interlocutorul, să reprezinte o indicație practică pentru viața de zi cu zi.

Într-un anumit sens, a spus directorul Sălii de presă a Sf. Scaun, pr. Federico Lombardi, omiliile Papei reprezintă centrul activității sale de păstor:
• ”Omiliile de la Sfânta Marta reprezintă într-un fel originea naturii comunicative a Papei, în sensul că sunt momentul întâlnirii zilnice cu Cristos, întâlnirea unui păstor care îl întâlnește pe Cristos nu în solitudine, ci împreună cu Poporul lui Dumnezeu. Reflecțiile pe care Papa le împărtășește la omilie sunt, de aceea, și un ajutor pentru a citi și asculta Cuvântul lui Dumnezeu pentru toți credincioșii prezenți și devin originea din care prinde viață angajarea lor în viața creștină de fiecare zi”.

Directorul revistei iezuiților “La Civiltà Cattolica”, pr. Antonio Spadaro, a evidențiat referințele pe care Papa le face deseori în omiliile sale la spiritualitatea Sfântului Ignațiu de Loyola, fondatorul Companiei lui Isus:
• ”Cuvintele omiliilor din casa Sf. Marta sunt foarte apropiate de Exercițiile Spirituale. Cuvântul Exercițiilor Spirituale nu este un cuvânt obiectiv, nu arată comunicarea unui mesaj rece și anonim, dimpotrivă, creează o relație. Altfel spus, este un cuvânt care vrea să creeze un dialog între cel care practică exercițiile și părintele spiritual, sau între practicant și Dumnezeu. Cuvântul acestor omilii este un cuvânt care își propune să creeze o relație cu Domnul. Este un cuvânt dinamic în acest sens: este spiritual pentru că este un cuvânt extrem de dinamic”.

În cuvintele Papei, a spus scriitorul și criticul literar Vittorio Sermonti, referința la interlocutor este mereu prezentă și esențială:
• ”…faptul că nu au fost transcrise în întregime intervențiile Papei, un discurs făcut față în față, este important, căci altfle o transcriere integrală ar fi trădat realitatea, pentru că lipsește cealaltă parte a discursului, care este actul ascultării, și lipsesc chipurile spre care discursul se îndreaptă și care orientează firul vorbirii. Acest mod de a selecționa intervențiile Papei este cu totul singular, foarte puternic, pentru că într-o structură continuată de discurs, aceste pasaje au evidența unei voci. Și accentul Papei se simte…”.

Cuvintele Papei au capacitatea de a atinge inima celor care ascultă, a remarcat la rândul ei Monica Maggioni, jurnalistă și director RaiNews:
• ”Este un cuvânt de mare eficacitate, pentru că mai târziu, lumea simte acest adevăr, adevărul ajunge la destinatar. Și în acest adevăr care ajunge, există alegerea sensului profund al realității față de gălăgia de fiecare zi. De aceea, mesajul pe care Papa reușește să-l pună în transmisiunile noastre pline de lucruri zgomotoase, este în realitate mesajul care oferă și cheia de lectură. Iar capela de la Sf. Marta este tocmai un moment în care există alegerea detașării totale față de zgomot, un concentrat de simplitate absolută, un moment de adevăr absolut”.

Adevărul care stă la baza omiliilor de la Sfânta Marta, a subliniat președintele Senatului italian, Pietro Grasso, nu se adresează unei singure categorii de persoane iar participanții la Sfintele Liturghii nu sunt mereu aceeași:
• ”Eu întrevăd, dincolo de comunicarea sa, modul său spontan, chiar o strategie de înaltă politică și care îi privește pe toți cetățenii lumii. Credincioși, laiciști, oameni de alte religii: nu există persoană care să nu fie atinsă, pentru că temele sale sunt atât de universale încât nu pot decât să se refere la persoana umană. Papa l-a pus în centru pe om, cu slăbiciunile lui și cu punctele lui de forță, dar în raportul lui cu Dumnezeu”.

(rv – D. Maggiore – A. Dancă)