”Invocația pentru pace” din Vatican, un fapt care deschide un nou orizont: comentariul pr. Federico Lombardi

RV 10 iun 2014. "Domnilor președinți, lumea este într-adevăr o ereditate pe care am primit-o de la înaintașii noștri, dar este totodată un împrumut de la fiii noștri, care sunt obosiți și epuizați de conflicte și dornici să vadă zorile păcii, fii care cer de la noi să dărâmăm zidurile dușmăniei și să parcurgem calea dialogului și a păcii, astfel încât să triumfe iubirea și prietenia": sunt cuvintele Papei Francisc adresate președintelui palestinian, Mahmoud Abbas, și președintelui izraelian, Shimon Peres, la așa numita ”Invocație pentru pace”, care a avut loc duminică seară în Grădinile Vaticanului.

Aici, serviciul audio:

Presa internațională nu a ezitat să definească această întâlnire ”un moment istoric” care a reaprins speranța păcii în Țara Sfântă și Orientul Mijlociu.

Cu privire la acest moment de mare semnificație pentru pontificatul Papei Francisc și pentru soarta păcii la Locurile Sfinte, Radio Vatican a cerut o reflecție părintelui Federico Lombardi, directorul Sălii de Presă a Sf. Scaun:
• ”Papa Francisc, în acord cu ceilalți participanți la această întâlnire, a vrut să dea un semnal foarte puternic de apel la Dumnezeu, de deschidere și, prin urmare, de un orizont de angajare mai mare și diferit, în slujirea păcii. După cum spunea Custodele Franciscan al Țării Sfinte, pr. Pierbattista Pizzaballa, e adevărat că, în urma acestei întâlniri, probabil nu va izbucni pacea, în sensul că situația nu se va schimba de la o zi la alta în Orientul Mijlociu, dar cu siguranță persoanele de bună voință și cei care cred în Dumnezeu au dat o contribuție nouă, o contribuție puternică, cu toate puterile lor, pentru a invoca ajutorul harului lui Dumnezeu pentru darul păcii – pentru că noi credem că pacea este un dar – și pentru a face apel la capacitatea inimilor de a se schimba și de a asuma o atitudine diferită. Papa vorbește mereu de cultura întâlnirii, drept care duminică seară a avut loc o adevărată întâlnire între persoane, dar sub semnul credinței”.

Asemenea cuvintelor, au lăsat o impresie puternică și gesturile făcute de protagoniștii acestei întâlniri.
• ”Cu siguranță. Au avut loc strângeri de mână, dar au fost și îmbrățișări, îmbrățișări sincere. Pe lângă plantarea unui măslin, semnul clasic al gesturilor, au fost momente în care s-a căutat să se construiască pacea. Aș spune că îmbrățișările s-au manifestat de o manieră foarte sinceră. În particular, ceea ce a impresionat și care a fost foarte dorită și așteptată, a fost îmbrățișarea dintre cei doi președinți, care a fost ca un moment de «eliberare» a protagoniștilor, a popoarelor care doresc cu sinceritate pacea, dar au dificultăți în a găsi calea. Iată, aș spune că tocmai nostalgia păcii și voința de pace au fost foarte evidente în gestul îmbrățișării”.

După această întâlnire, presa scrisă subliniază cuvintele Papei care îndeamnă la ”curajul păcii”.
• ”Această întâlnire a fost de la sine un act de curaj, pentru că realismul timid face să se încline spre descurajare, în fața atâtor falimente care se întâlnesc pe calea păcii. Dar cel care are credință – și referințele biblice care au răsunat în seara aceea o spun în atâtea feluri – este unul care continuă să privească spre Dumnezeu și de aici să-și alimenteze curajul de care are nevoie. Papa vorbește deseori de surprizele care în istorie pot veni de la Duhul Domnului ce se revarsă asupra omenirii. Pentru noi creștinii, duminică era și ziua Rusaliilor, momentul coborârii Duhului Sfânt care reînnoiește fața pământului și a creației. Noi credem că există întotdeauna posibilitatea să se întâmple ceva nou și cerem aceasta de la Dumnezeu, căutând să mergem pe cale și noi, cu toate puterile noastre”.

Ce importanță a avut la această întâlnire prezența patriarhului ecumenic Bartolomeu? Încheie pr. Lombardi:
• ”Bartolomeu a conferit evenimentului acest semn al ecumenismului creștin. În fond, nu trebuie să uităm că duminică seară a avut loc, într-un anumit sens, adevărata încheiere a călătoriei efectuată în Țara Sfântă, pentru că era un eveniment lansat și pregătit în contextul pelerinajului la Locurile Sfinte, în care Papa Francisc și Bartolomeu au avut un rol de protagoniști. Ocazia călătoriei era, întocmai, comemorarea îmbrățișării istorice dintre papa Paul al VI-lea și patriarhul Atenagora. Prezența lui Bartolomeu a exprimat faptul că pentru toți creștinii, pentru toate confesiunile creștine, Ierusalimul și Țara Sfântă au o importanță fundamentală, drept care toți creștinii din lume se unesc acestei dorințe și acestei rugăciuni pentru pace. Nu este numai Papa Francisc și carisma lui, nu sunt numai creștinii catolici, dar toți creștinii doresc să se alăture celorlalți credincioși, evrei și musulmani, în căutarea păcii pentru această regiune, care este atât de importantă pentru toți. De aceea a fost importantă și prezența patriarhului greco-ortodox al Ierusalimului, Teofil, cel care este ”primus” în rândul comunității creștine din Ierusalim, și a patriarhului latin al Ierusalimului, Foaud Twal”.

(rv – R. Piermarini – A. Dancă)