Declarația Comună de la Ierusalim: papa Francisc și patriarhul ecumenic Bartolomeu
RV 25 mai 2014.După Sfânta Liturghie celebrată în cursul
dimineții la Betleem, locul nașterii lui Cristos, Papa Francisc a ajuns duminică după
amiază la Ierusalim, unde a avut loc momentul culminant al pelerinajului său de trei
zile la Locurile Sfinte: întâlnirea cu patriarhul ecumenic de Constantinopol,
la 50 de ani de la îmbrățișarea istorică dintre papa Paul al VI-lea și patriarhul
Atenagora.
Prima întâlnire din aceste zile dintre papa Francisc și patriarhul
Bartolomeu a avut loc duminică seară la sediul Delegației Apostolice de la Ierusalim.
A doua întâlnire s-a desfășurat câteva zeci de minute mai târziu, la bazilica Sfântului
Mormânt, unde a avut loc o celebrare ecumenică la care au participat și reprezentanții
celorlalte Biserici prezente în Cetatea Sfântă.
Redăm mai jos, în traducerea
noastră de lucru, Declarația Comună semnată de papa
Francisc și patriarhul Bartolomeu la sediul Delegației Apostolice de la Ierusalim.
Declarația Comună de la Ierusalim
1. Asemenea
veneraților predecesori, Papa Paul al VI-lea și Patriarhul Ecumenic Atenagora, care
s-au întâlnit aici la Ierusalim acum 50 de ani, tot astfel și noi, Papa Francisc
și Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, am voit să ne întâlnim în Țara Sfântă, "unde Mântuitorul
nostru comun, Cristos Domnul, a trăit, a învățat, a murit, a înviat și s-a înălțat
la cer, de unde l-a trimis pe Duhul Sfânt asupra Bisericii care lua ființă". (Comunicatul
comun dintre Papa Paul al VI-lea și Patriarhul Atenagora, publicat după întâlnirea
din 6 ianuarie 1964). Întâlnirea noastră prezentă, ce reprezintă o reuniune ulterioară
a Episcopilor Bisericilor de Roma și de Constantinopol, fondate de cei doi frați Apostoli,
Petru și Andrei, este pentru noi izvor de imensă bucurie spirituală și ne oferă ocazia
de a reflecta asupra profundității și autenticității legăturilor existente între noi,
rod al unui drum plin de har de-a lungul căruia am fost călăuziți de către Domnul,
începând din acea zi binecuvântată de acum 50 de ani.
2.Întâlnirea noastră fraternă de azi este un nou și necesar pas pe calea spre
unitatea la care doar Duhul Sfânt ne poate conduce: aceea a comuniunii în diversitatea
legitimă. Ne amintim cu intensă gratitudine pașii pe care Domnul ne-a îngăduit
să-i facem. Îmbrățișarea reciprocă dintre Papa Paul al VI-lea și Patriarhul Atenagora,
aici la Ierusalim, după multe secole de tăcere, a pregătit calea unui gest de o extraordinară
valoare: înlăturarea din memoria și din mijlocul Bisericii a sentințelor de excomunicare
reciprocă, din 1054. Au urmat schimburi de vizite la respectivele sedii din Roma
și din Constantinopol, contacte epistolare frecvente și, succesiv, decizia Papei Ioan
Paul al II-lea și a Patriarhului Dimitrios, ambii de venerată memorie, de a începe
un dialog teologic al adevărului dintre Catolici și Ortodocși. De-a lungul acestor
ani, Dumnezeu, izvor de pace și de iubire, ne-a învățat să ne considerăm unii pe ceilalți
ca membri ai aceleiași familii creștine, sub un singur Domn și Mântuitor, Isus Cristos,
și să ne iubim unii pe alții, încât să putem mărturisi credința în aceiași Evanghelie
a lui Cristos, așa cum a fost primit de la Apostoli, exprimat și transmis nouă de
Conciliile ecumenice și de Sfinții Părinți. Pe deplin conștienți că nu am atins obiectivul
deplinei comuniuni, azi ne exprimăm din nou angajamentul de a continua să mergem împreună
spre unitatea pentru care Cristos Domnul s-a rugat Tatălui "pentru ca toți să fie
una" (In 17,21).
3. Pe deplin conștienți că o astfel de unitate
se manifestă în iubirea față de Dumnezeu și de aproapele, tânjim după ziua în care
în sfârșit vom participa împreună la banchetul euharistic. Creștini fiind, ne
așteaptă îndatorirea de a ne pregăti să primim darul comuniunii euharistice, potrivit
Sfântului Irineu de Lyon, prin mărturisirea unicei credințe, a rugăciunii constante,
a convertirii interioare, a reînnoirii vieții și a dialogului fratern (Adversus
haereses, IV,18,5. PG 7, 1028). Prin atingerea acestui obiectiv spre care ne orientăm
speranțele, vom demonstra în fața lumii iubirea lui Dumnezeu și astfel vom fi recunoscuți
ca adevărați discipoli ai lui Isus Cristos (cf In 13,35).
4. Pentru
realizarea acestui obiectiv, o contribuție fundamentală în căutarea deplinei
comuniuni dintre Catolici și Ortodocși este oferită de dialogul teologic condus
de Comisia mixtă internațională. În perioada succesivă Papilor Ioan Paul al II-lea
și Patriarhului Dimitrios, progresul realizat de întâlnirile noastre teologice a fost
substanțial. Azi, dorim să ne exprimăm aprecierea profundă pentru rezultatele obținute
ca și pentru eforturile care continuă să fie făcute. Nu este vorba despre un simplu
exercițiu teoretic, ci despre un exercițiu al adevărului, al carității, care necesită
o tot mai profundă cunoaștere reciprocă a tradițiilor, pentru a le înțelege și a învăța
de la ele. De aceea, afirmăm încă o dată că dialogul teologic nu caută un minimum
numitor comun teologic asupra căruia să se ajungă la un compromis, ci se bazează mai
ales pe aprofundarea întregului adevăr, dăruit Bisericii sale de către Cristos încât,
mișcați de Duhul Sfânt, să nu încetăm niciodată să-l înțelegem cât mai bine. Afirmăm
așadar împreună că fidelitatea față de Domnul necesită o întâlnire fraternă și un
dialog autentic. Această căutare comună nu ne îndepărtează de la adevăr ci mai curând,
printr-un schimb de daruri, ne va conduce sub călăuza Duhului, la întregul adevăr
(cf In 16,13).
5. Deși suntem încă pe drumul către
deplina comuniune, avem încă de acum datoria de a oferi o mărturie comună a iubirii
lui Dumnezeu față de toți, colaborând în slujba umanității, mai
ales în ceea ce privește apărarea demnității persoanei umane în orice etapă a vieții
și sfințenia familiei bazată pe căsătorie, promovarea păcii și a binelui comun, răspunsul
la mizeriile care continuă să chinuie lumea noastră. Recunoaștem că trebuie să fie
înfruntate în mod constant foamea, lipsurile, analfabetismul, distribuția inegală
a bunurilor. Este de datoria noastră să facem eforturi pentru a construi împreună
o societate justă și umană, în care nimeni să nu se simtă exclus și marginalizat.
6. Suntem profund convinși că viitorul familiei umane depinde
și de modul în care vom ști să păstrăm, cu înțelepciune și iubire, cu dreptate și
echitate, darul creației încredințat nouă de Dumnezeu. Recunoaștem așadar cu părere
de rău injusta exploatare a planetei noastre, fapt ce constituie un păcat în ochii
lui Dumnezeu. Ne afirmăm responsabilitatea și datoria de a alimenta un simț de umilință
și moderație, pentru ca toți să simtă necesitatea respectării creației și păzirii
cu grijă a acesteia. Afirmăm împreună angajarea noastră de trezire a conștiințelor
în privința apărării creației; facem apel la toți bărbații și femeile de bună voință
să caute modalități de a trăi, cu risipă cât mai puțină și cu cât mai mare sobrietate,
manifestând mai puțină aviditate și mai multă generozitate pentru protejarea lumii
lui Dumnezeu și pentru binele poporului său.
7. Există, de
asemenea, o nevoie urgentă de cooperare între creștini, de tip eficient
și angajant, pentru a păstra oriunde dreptul de a exprima public propria credință
și de a fi tratați în mod echitabil când există intenția promovării contribuției pe
care Creștinismul continuă să o ofere societății și culturii contemporane. Referitor
la acest aspect, îi îndemnăm pe toți creștinii să promoveze un dialog autentic cu
Ebraismul, cu Islamul și cu alte tradiții religioase. Indiferența și ignoranța reciprocă
pot conduce doar la lipsă de încredere și, din păcate, chiar la conflict.
8.
Din această Cetate Sfântă a Ierusalimului ne exprimăm profunda noastră îngrijorare
pentru situația creștinilor din Orientul Mijlociu și pentru dreptul lor de a rămâne
în patrie ca cetățeni cu drepturi depline. Ne îndreptăm cu încredere
rugăciunea noastră spre Dumnezeu cel atotputernic și milostiv pentru pace în Țara
Sfântă și în Orientul Mijlociu. Ne rugăm în mod special pentru Bisericile din Egipt,
Siria și Irak, care au suferit mult din cauza evenimentelor recente. Încurajăm toate
părțile, indiferent de convingerile lor religioase, să continue să lucreze pentru
reconciliere și pentru justa recunoaștere a drepturilor popoarelor. Suntem profund
convinși că nu armele ci dialogul, iertarea și reconcilierea sunt singurele mijloace
posibile pentru dobândirea păcii.
9. Într-un context istoric marcat
de violență, indiferență și egoism, atâția bărbați și femei se simt astăzi pierduți.
Și doar prin mărturia comună a fericitei vești a Evangheliei îl putem ajuta pe omul
timpului nostru să regăsească calea care conduce la adevăr, la justiție și la pace.
Uniți de același ideal și amintind exemplul oferit acum 50 de ani la Ierusalim de
către Papa Paul al VI-lea și Patriarhul Atenagora, facem apel la creștini, la credincioșii
de orice tradiția religioasă și la toți oamenii de bună voință să recunoască situația
de urgență a momentului, care ne îndeamnă să căutăm reconcilierea și unitatea familiei
umane, în spiritul deplinului respect al diferențelor legitime, pentru binele întregii
umanități și al generațiilor viitoare.
10. În vreme ce trăim
acest pelerinaj la locul unde unicul și același Domn Isus Cristos a fost răstignit,
a fost îngropat și a înviat, încredințăm cu umilință mijlocirii Maicii Domnului
pașii viitori ai drumului nostru spre deplina unitate și încredințăm iubirii infinite
a lui Dumnezeu întreaga familie umană.
"Domnul să facă să strălucească
fața lui spre tine și să se îndure de tine! Domnul să-și înalțe fața spre tine și
să-ți dăruiască pacea!" (Nm 6,25-26).