Papa Francisc la Sfânta Liturghie: ”pacea nu vine de la lucruri, este o persoană”

RV 20 mai 2014. Cine-l primește în suflet pe Duhul Sfânt va avea o pace solidă și fără sfârșit, spre deosebire de cel care alege să-și pună încrederea în liniștea superficială oferită de bani, vanitate și putere: a spus Papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată marți dimineață în Capela Casei Sf. Marta din Vatican.

Aici, serviciul audio:

Pacea lucrurilor materiale - precum banii, puterea sau vanitatea - și pacea în Persoană, pacea Duhului Sfânt. Prima este mereu în pericolul de a se risipi: astăzi ai bani și ești cineva, mâine, ai buzunarele goale și nu te mai recunoaște nimeni. Pe cea de a doua, în schimb, nimeni nu o poate lua, rămâne pentru totdeauna.

Predica Papei Francisc este ca o trecere de pe un mal pe celălalt care mărginesc una din cele mai profunde aspirații ale omenirii din toate timpurile. Reflecția Sfântului Părinte se inspiră din pagina Evangheliei după Sf. Ioan proclamată la Sf. Liturghie de marți din ritul roman sau latin (Ioan 14, 27-31).

Isus se pregătește să înfrunte drama pătimirii și, înainte de a trece din această lume, spune discipolilor săi: ”Pacea mea o dau vouă!”. Această pace, a remarcat Papa, se deosebește mult de pacea pe care o dă lumea, pentru că aceasta din urmă este într-un anumit fel superficială: îți aduce un pic de liniște, chiar o anumită bucurie, dar numai până la un anumit nivel:
• ”De exemplu, ne oferă pacea avuțiilor. «Dar eu – ar spune cineva – sunt în pace pentru că am organizat totul pentru viață, pentru toată viața mea, nu trebuie să-mi mai fac griji». Aceasta – a reluat Papa – este pacea pe care o dă lumea. Nu-ți faci griji, nu vei avea probleme pentru că ai bani mulți. Pacea bogățiilor. Isus ne spune să nu ne punem încrederea în această pace și, cu simțul realismului, ne aduce aminte: «Ai grijă că sunt și hoți, hoții pot să-ți fure bogățiile tale». Pacea pe care ți-o dau banii nu poate fi definitivă. În cele din urmă, chiar și metalele prind rugină. Ce înseamnă, aceasta? O prăbușire a Bursei de valori și toți banii tăi s-au dus! Nu este o pace sigură: este o pace superficială, trecătoare”.

Cu aceeași detașare, Papa Francisc pune pe cântar alte două forme de pace lumească. Prima, este pacea puterii. Nici aceasta nu funcționează: o lovitură de stat o poate lua. Gândiți-vă, a adăugat Pontiful, la sfârșitul pe care l-a avut ”pacea lui Irod” când Craii de la Răsărit i-au spus că s-a născut regele lui Israel. Pacea lui a dispărut într-o clipă! Mai este apoi și pacea vanităților, pe care Papa o numește o pace de conjunctură: astăzi ești stimat și mâine vei fi insultat. Cu totul altfel este pacea pe care o dăruiește Isus:
• ”Pacea lui Isus este o Persoană, este Duhul Sfânt! În aceeași zi a învierii, El vine în cenaclu și salutul său este: «Pacea să fie cu voi! Primiți pe Duhul Sfânt!». Aceasta este pacea lui Isus, este o Persoană, un mare cadou. Și când Duhul Sfânt este în inima noastră, nimeni nu ne poate lua pacea. Nimeni. Este o pace definitivă. Munca noastră, care este? Să păstrăm această pace, să avem grijă de ea. Este o mare pace, este o pace care nu este a mea, este a unei alte Persoane care mi-o dăruiește, a unei alte Persoane care este în inima mea și care mă însoțește toată viața. Domnul mi-a dat această pace!”.

Noi primim pacea lui Isus la Botez și la Mir dar, a reluat Papa, trebuie să o primim așa cum un copil primește un cadou: fără condiții, cu inima deschisă. De aceea, Duhul Sfânt trebuie păstrat fără a-l încuia ca într-o cușcă, mai mult, cerând ajutorul acestui ”mare cadou” al lui Dumnezeu:
• ”Dacă voi aveți această pace a Duhului Sfânt, dacă voi îl aveți pe Duhul Sfânt în inima voastră și sunteți conștienți de aceasta, atunci, să nu se tulbure inima voastră! Fiți siguri! Sf. Paul ne spunea că pentru a intra în Împărăția Cerurilor e necesar să trecem prin multe încercări. Toți avem încercări, care mai mari, care mai mici. Dar «să nu se tulbure inima voastră!». Aceasta este pacea lui Isus. Prezența Duhului Sfânt face ca inima noastră să fie în pace. Nu anesteziată, nu, ci în pace. Conștientă, dar în pace: cu acea pace pe care o poate dărui numai prezența lui Dumnezeu!”.

(rv – A. De Carolis – A. Dancă)