Anton Durcovici, un mărturisitor eroic al comuniunii cu Scaunul lui Petru: cardinalul
Angelo Amato, despre noul Fericit al României
(RV – 16 mai 2014) Atmosferă de intensă așteptare și rugăciune
la Iași, unde sâmbătă, cu începere de la ora 11.00, se celebrează Sfânta Liturghie
și ceremonia de beatificare a episcopului martir Anton Durcovici.
Din
motive pastorale, riturile sacre se celebrează pe Stadionul Municipal, de pe Colina
Copoului, fiind prezidate de trimisul Papei Francisc, cardinalul Angelo Amato, prefectul
Congregației pentru Cauzele Sfinților, alături de PS Petru Gherghel, episcopul diecezei
de Iași, și de IPS Ioan Robu, arhiepiscop și mitropolit de București, președintele
Conferinței Episcopilor din România. Participă cardinali și arhiepiscopi din mai multe
țări, episcopi catolici de ambele rituri din țară și sute de preoți.
Organizatorii
au anunțat participarea a peste 15.000 de credincioși din dieceza de Iași și din alte
dieceze și eparhii. Sfânta Liturghie de beatificare a mons. Anton Durcovici este transmisă
la TVR, DiGi24, Radio Maria, Radio Iași precum și pe internet, la adresa ercis.ro.
Potrivit programului spiritual organizat în catedrala diecezei romano-catolice
de Iași, vineri seară, la ora 19.30, are loc o Priveghere de rugăciune. Sâmbătă, la
18.30, Te Deum de mulțumire, urmat de un concert de muzică sacră. Duminică, 18 mai,
la ora 11.00, Sfântă Liturghie de mulțumire.
În Scrisoarea sa Apostolică,
ce va fi proclamată la ceremonia de beatificare, Sfântul Părinte Papa Francisc îl
prezintă pe viitorul Fericit ca ”păstor plin de râvnă, apostol al adorației euharistice
și mărturisitor eroic al comuniunii cu Succesorul lui Petru”, ne spune cardinalul
Angelo Amato, într-un interviu despre episcopul martir care va fi beatificat sâmbătă
la Iași.
Cardinalul Angelo Amato, prefectul Congregației pentru Cauzele
Sfinților a acordat un interviu redacției centrale de la Radio Vatican cu prilejul
beatificării episcopului martir Anton Durcovici, la Iași, pe 17 mai a.c.
Eminență,
vorbiți-ne despre noul fericit, episcopul Anton Durcovici
Cardinalul
A. Amato: Anton Durcovici s-a născut pe 17 mai 1888 în Austria. După moartea tatălui,
la vârsta de șase ani s-a mutat împreună cu mama și cu fratele în România. A urmat
studiile ecleziastice mai întâi la seminarul din București și apoi la Roma, unde a
obținut doctoratul în filozofie, teologie și drept canonic. După consacrarea preoțească,
în 1910, s-a dedicat timp de mai mulți ani predării religiei și pastorației în parohii.
Numit episcop de Iași, în 1947, primește consacrarea episcopală în 1948, începând
imediat un intens minister de vizite în parohii și de încurajare a statorniciei în
credință.
Noul Fericit se adaugă altor episcopi și preoți români
martiri, beatificați de Biserică…
Cardinalul A. Amato: Exact.
Ultima beatificare a avut loc anul trecut la sfârșitul lunii august, la București,
fiind vorba despre extraordinara figură a preotului Vladimir Ghika. Mons. Durcovici
se adaugă multor martiri ai glorioasei Biserici greco-catolice din România. Exprimându-și
admirația față de acest episcop excepțional, Papa Francisc în numește în Scrisoarea
sa Apostolică "păstor zelos, apostol al adorației euharistice și mărturisitor eroic
al comuniunii cu Scaunul lui Petru".
Ne puteți spune mai multe despre
personalitatea episcopului martir care urmează să fie ridicat la cinstea
altarelor?
Cardinalul A. Amato: Monseniorul
Durcovici era o persoană blândă, pacifică, plină de credință, caritabilă, milostivă.
Îi iubea îndeosebi pe cei săraci. Unii martori povestesc că la acea vreme, la Iași
era multă sărăcie. Monseniorul Durcovici a dat atunci dispoziție ca în școala catolică
" Notre Dame de Sion" să se deschidă o cantină pentru săracii din oraș. Fericitul
nostru nu avea dușmani, nu era implicat în politică, pentru el fiind cu toții asemenea
fraților iar cuvântul său fiind cu adevărat evanghelic. Martorii afirmă că vorbea
și trăia in persona Christi, el amintind bine cuvântul lui Isus: "Dacă m-au persecutat
pe mine, vă vor persecuta și pe voi" (In 15,20)
Cum poate fi descris
martiriul său?
Cardinalul A. Amato: În ciuda unui comportament
de prudență extremă, episcopul a fost arestat cu acuzația de a fi dușman al socialismului.
Era pe 26 iunie 1949 și în acea zi ar fi trebuit să confere sacramentul mirului unui
număr de 650 de tineri într-o parohie de la periferia Bucureștiului. În timp ce se
îndrepta pe jos spre parohie, a fost ajuns din urmă de o mașină a securității și obligat
să urce în acel automobil. Așa avea să dispară pentru totdeauna Mons. Durcovici înghițit
de una dintre înfricoșătoarele închisori comuniste, unde a fost interogat și torturat
timp de săptămâni, zi și noapte, fără întrerupere. Tratamentul nemilos, lipsa de apă
și de hrană l-au redus la un schelet.
Au existat martori ai martirajului
episcopului Durcovici?
Cardinalul A. Amato: Desigur, toți
tovarășii de temniță care au scăpat cu viață. De pildă, părintele Rafael Friedrich,
un preot închis în teribila închisoare Sighet, cea mai dură a regimului de atunci,
într-o zi, în timp ce era de tură la măturat, s-a apropiat de celula episcopului și
i-a șoptit în latină: "Ego sum Friedrich". O voce slabă și obosită i-a răspuns: "Morior
fame et siti, da mihi absolutionem". De fapt, spre sfârșit, Episcopul a fost pus în
izolare totală, aruncat gol în așa-numita celulă a morții, un loc sordid, de întuneric
și frig. Acolo a murit, din cauza lipsurilor fără limită, în noaptea dintre 10 și
11 decembrie 1951. "În ziua următoare" – potrivit unui martor – "dimineața devreme,
șoferul închisorii a luat din celula morții trupul gol și neînsuflețit al episcopului
și l-a aruncat într-o groapă comună a cimitirului evreiesc, de lângă închisoare".
Ce
anume ne învață Episcopul Anton Durcovici pe noi, cei de azi?
Cardinalul
A. Amato: Ne învață să fim tari și curajoși în încercări. Pe el l-au susținut
cuvintele apostolului Paul care, fiind tot prizonier și martir al lui Cristos, spunea:
"Cine ne va despărți de iubirea lui Cristos? Oare necazul, sau strâmtorarea, sau persecuția,
sau foametea, sau lipsa de haine, sau primejdia, sau sabia? (…) Dar în toate acestea
noi suntem mai mult decât învingători prin cel care ne-a iubit". (Rm 8, 35-37)
Ce
s-ar putea spune despre faima sfințeniei și martiriului său?
Cardinalul A. Amato: Faima sfințeniei și
martiriului său a fost întotdeauna vie în România și nu numai. Studenții săi, de la
Seminarul Teologic, preoții arhidiecezei de București și ai diecezei de Iași, credincioșii
convertiți și călăuziți de el, penitenții săi, cu toții sunt de acord în a afirma
că au fost edificați de exemplul său și, sub influxul înțelepciunii direcțiunii sale
spirituale, s-au simțit chemați să meargă pe calea perfecțiunii evanghelice. De
exemplu, în 1987, la aflarea veștii deschiderii procesului de beatificare a episcopului
Anton Durcovici, doamna Angèle Mornand, proprietara unei fabrici din București și
convertită de episcopul nostru martir, scria de la Paris: "Minunata veste a deschiderii
procesului de beatificare a veneratului și sfântului nostru Durcovici vine ca o bucurie
cerească care mă umple de fericire și ușurează povara grelei mele cruci. Este un mare
har de la Dumnezeu faptul că am avut privilegiul să cunosc un sfânt aici, pe pământ.
Era un sfânt minunat".