Papa Francisc: Biserica nu este o școală de religie, creștinul este chemat să dea mărturie pentru credință

RV 06 mai 2014. Creștinul care nu dă mărturie devine steril, ca pomul fără roade: a spus Papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată marți dimineață în Capela Casei Sf. Marta din Vatican. Pontiful s-a oprit îndelung asupra paginii din cartea Faptele Apostolilor în care se descrie martiriul Sfântului Ștefan și a spus că Biserica nu este o școală, ”o universitate de religie”, ci poporul care crede și îl urmează pe Isus.

”Martiriul lui Ștefan urmează modelul martiriului lui Isus”, a remarcat Papa Francisc la predica Sfintei Liturghii. Și Ștefan, asemenea lui Isus, s-a confruntat cu ”invidia celor de la conducere care căutau să-l elimine”. Și pentru el au existat ”martori falși” care au depus la ”un proces făcut în grabă”. Ștefan îi avertizează că în acest fel ei opun rezistență Duhului Sfânt, cum a spus Isus. Dar ”acești oameni – a notat Papa Francisc – nu aveau liniște, nu aveau inima în pace”: inima lor era locuită de ură. Iată de ce, la cuvintele lui Ștefan, erau plini de mânie. Această ură a fost semănată în inimile lor de diavol: ”este ura diavolului împotriva lui Cristos”.

Mânia diavolului, ”care a făcut ce a vrut cu Isus Cristos în timpul pătimirii sale” – a reluat Sfântul Părinte – ”acum se repetă în viața lui Ștefan”. În martiriu se vede fără umbră de îndoială ”această luptă dintre Dumnezeu și diavol”. Pe de altă parte, Isus a spus ucenicilor săi că trebuie să se bucure când sunt prigoniți din cauza numelui său. ”A fi prigonit, a fi martir, a-ți da viața pentru Isus este una din Fericirile” Evangheliei. Iată de ce, a continuat Papa, ”diavolul nu poate să vadă sfințenia unei Biserici sau sfințenia unei persoane fără să facă nimic”. Este ceea ce face cu Ștefan, dar el moare ca Isus: iertându-i pe cei care i-au luat viața.
• ”«Martiriu» este traducerea cuvântului grec care înseamnă și «mărturie». De aceea putem spune că pentru un creștin calea lui merge pe urmele acestei mărturii, pe aceste urme ale lui Isus, pentru a da mărturie despre El și, de atâtea ori, această mărturie sfârșește prin jertfa vieții. Nu poți înțelege un creștin care nu este mărturisitor, care nu dă mărturie. Noi nu suntem o religie de idei, de teologie abstractă, de lucruri frumoase și porunci. Nu, noi suntem un popor care îl urmează pe Isus Cristos și dă mărturie – dar vrea să dea mărturie pentru Isus Cristos – și această mărturie ajunge uneori la jertfa vieții”.

După uciderea lui Ștefan, se citește în Faptele Apostolilor, ”a izbucnit o persecuție puternică împotriva Bisericii din Ierusalim”. Acești oameni se simțeau puternici și diavolul îi îndemna să facă aceste lucruri, astfel încât ”creștinii s-au împrăștiat în regiunea Iudeii și Samariei”. Persecuția – a observat Pontiful – i-a făcut pe creștini să meargă departe și acolo unde ajungeau, dădeau mărturie pentru Isus. În acest fel a început ”misiunea Bisericii”. Mulți s-au convertit la ascultarea acestor oameni. Unul din Sfinții Părinți ai Bisericii, a continuat Papa, explică această realitate spunând că ”sângele martirilor este sămânța creștinilor”. Ei au predicat credința prin mărturia vieții:
• ”Mărturia atât în viața de fiecare zi, cât și cu unele dificultăți, precum și în timpul persecuției, prin moarte, este întotdeauna aducătoare de roade. Biserica este rodnică și mamă când dă mărturie pentru Isus Cristos. În schimb, când Biserica se închide în ea însăși, se crede – să spunem astfel – o universitate de religie, cu atâtea idei frumoase, cu temple impunătoare, cu multe muzee, cu atâtea lucruri atrăgătoare, dar nu dă mărturie și devine sterilă. La fel și creștinul. Creștinul care nu dă mărturie rămâne steril, fără să-și dea viața pe care a primit-o de la Isus Cristos”.

Ștefan era plin de Duh Sfânt. Și, a continuat Sfântul Părinte, ”nu putem da mărturie fără prezența Duhului Sfânt în noi”. ”În momentele grele, când trebuie să alegem calea cea bună, când trebuie să spunem nu la atâtea lucruri care, probabil, încearcă să ne seducă, este rugăciunea la Duhul Sfânt, și El ne întărește ca să mergem pe calea mărturiei”.

”Privind aceste două imagini – Ștefan care moare și lumea, creștinii, care fug în toate părțile din cauza prigoanei violente – să ne întrebăm: cum este mărturia mea? Sunt un creștin mărturisitor al lui Isus sau un simplu număr dintr-o sectă? Sunt aducător de roade pentru că dau mărturie, sau rămân steril pentru că nu sunt capabil să-l las pe Duhul Sfânt să mă ducă înainte în vocația mea creștină?”.

Aici, serviciul audio:

(rv – A. Gisotti - A. Dancă)