Papa Francisc, membrilor Acțiunii Catolice din Italia: ”rămâneți în Cristos, mergeți până la frontiere, bucurați-vă de apartenența creștină”!

RV 03 mai 2014. Papa Francisc a primit sâmbătă în audiență, în Aula Paul al VI-lea, aproximativ șapte mii de membri ai Acțiunii Catolice din Italia. Cunoscuta asociație bisericească de laici, prezentă și în România după 1989, a avut de la 30 aprilie la 3 mai, a 15-a Adunare Națională, pe tema ”Persoane noi în Isus Cristos. Coresponsabili pentru bucuria de a trăi”.
Aici, serviciul audio:

Alături de președinții și asistenții parohiali din toate diecezele italiene au luat parte și reprezentanți ai Acțiunii Catolice din România, Argentina, Burundi, Spania, Polonia, Ucraina, Israel, Palestina, Elveția și Statele Unite ale Americii. Delegația Acțiunii Catolice din România era formată din Codruţa Fernea, secretar general, doi președinți parohiali și pr. Felix Roca, asistent național.

De adăugat că participanții s-au bucurat zilele trecute și de prezența cardinalului secretar de Stat Pietro Parolin, care pe 2 mai a celebrat Sfânta Liturghie la centrul ”Domus Pacis” din Roma. La predica celebrării euharistice cardinalul secretar de Stat a evocat, printre altele, primul discurs al Sfântului Ioan Paul al II-lea adresat Acțiunii Catolice Italiene (la 30 decembrie 1978) în care cerea să cultive trei idealuri: ”cultul adevărului”, ”dorința sfințeniei” și ”bucuria prieteniei”.

La audiența de sâmbătă, în Aula Paul al VI-lea, papa Francisc a încredințat Acțiunii Catolice trei cuvinte: a rămâne, a merge, a se bucura. Propunem mai jos, în traducerea noastră de lucru, discursul Sfântului Părinte:

• ”Dragi prieteni din Acțiunea Catolică, vă spun «Bine ați venit!» vouă tuturor, care reprezentați această frumoasă realitate bisericească! Salut participanții la Adunarea Națională, președinții parohiali, preoții asistenți și prietenii Acțiunii Catolice din alte țări. Îl salut pe președintele Franco Miano, căruia îi mulțumesc pentru prezentarea făcută, și pe noul asistent general, mons. Mansueto Bianchi, căruia îi urez tot binele pentru această nouă misiune, și pe predecesorul său, mons. Domenico Sigalini, căruia îi mulțumesc pentru dăruirea cu care a slujit atâția ani Acțiunea Catolică. Un salut special îndrept spre cardinalul Angelo Bagnasco, președintele Conferinței Episcopale Italiene, și secretarului general, mons. Nunzio Galantino.

”Tema Adunării voastre - «Persoane noi în Cristos Isus. Coresponsabili pentru bucuria de a trăi» - se încadrează bine în timpul pascal. Este bucuria discipolilor la întâlnirea cu Cristos înviat, și cere să fie interiorizată, într-un stil evanghelizator capabil să aibă o incidență asupra vieții. În actualul context social și eclezial, voi, laicii din Acțiunea Catolică, sunteți chemați să reînnoiți alegerea misionară, deschisă la orizonturile pe care Duhul Sfânt le arată Bisericii și expresie a unei noi tinereți a apostolatului laical. Mai întâi de toate parohiile, mai ales cele marcate de oboseală și închidere, au nevoie de entuziasmul vostru apostolic, de disponibilitatea voastră deplină și de slujirea voastră creativă. Este vorba de a asuma dinamismul misionar pentru a ajunge la toți, acordând o atenție privilegiată celor care se simt îndepărtați și categoriilor mai vulnerabile și uitate din populație. Este vorba de a deschide ușile și a lăsa ca Isus să poată merge în afară. Acest stil de evanghelizare, animat de o puternică pasiune pentru viața oamenilor, este deosebit de potrivit Acțiunii Catolice, formată din laicatul diecezan care trăiește în strânsă coresponsabilitate cu Păstorii. În aceasta, vă este de ajutor popularitatea Asociației voastre, care la angajamentele intra-bisericești știe să-l unească pe acela de a contribui la transformarea societății pentru a o îndrepta spre bine.

De aceea, m-am gândit să vă încredințez trei verbe care pot să traseze pentru voi o urmă de drum.

Primul este: a rămâne. Vă îndemn să rămâneți cu Isus, să vă bucurați de compania lui. Pentru fi vestitori și mărturisitori ai lui Cristos e necesar să rămâneți mai întâi de toate aproape de El. Din întâlnirea cu Cel care este viața noastră și bucuria noastră, și mărturia noastră dobândește zi de zi o nouă semnificație și noi puteri.

Al doilea verb: a merge. Să mergeți pe străzile orașelor și satelor voastre, și să vestiți că Dumnezeu este Tată și că Isus Cristos vi l-a făcut cunoscut, și de aceea viața voastră s-a schimbat: se poate trăi ca frații, ducând în interior o speranță care nu dezamăgește. Să fie în voi dorința de a face astfel încât Cuvântul lui Dumnezeu să alerge până la frontiere, reînnoind astfel angajamentul vostru de a-l întâlni pe om oriunde s-ar afla, acolo unde suferă și speră, acolo unde iubește și crede, acolo unde sunt visele lui mai profunde, întrebările lui mai adevărate, dorințele inimii sale. Acolo vă așteaptă Isus.

În fine, a se bucura. Bucurați-vă și tresăltați mereu de bucurie în Domnul! Să fiți persoane care cântă viața, care cântă credința, persoane capabile să-și recunoască talentele și limitele, care știu să vadă în propriile zile, chiar și în cele mai întunecoase, semnele prezenței Domnului. Să vă bucurați pentru că Domnul v-a chemat să fiți coresponsabili de misiunea Bisericii sale. Să vă bucurați pentru că pe acest drum nu sunteți singuri: alături de voi este Domnul, care vă însoțește, sunt episcopii voștri și preoții care vă sprijină, sunt comunitățile voastre parohiale și diecezane, cu care împărtășiți același drum.

Cu aceste trei atitudini – a rămâne în Isus, a merge până la frontiere și a trăi bucuria apartenenței creștine – puteți duce mai departe vocația voastră și veți evita ispita ”cumințeniei” care nu are nimic de a face cu rămânerea în Isus; ispita închiderii și a intimismului, și ispita seriozității formale. Veți evita, cu alte cuvinte, să duceți înainte o viață care se aseamănă mai mult cu statuile de muzeu decât cu persoane chemate de Isus să trăiască și să răspândească bucuria Evangheliei.

Să-i cerem Domnului, pentru fiecare dintre noi, ochi care să vadă dincolo de aparențe; urechi care să audă strigătele, șoaptele și chiar tăcerile; mâini care să sprijine, să îmbrățișeze și să îngrijească. Să cerem mai ales o inimă mare și milostivă, care dorește binele și mântuirea tuturor. Să vă însoțească pe acest drum Maria Neprihănită, precum și Binecuvântarea mea. Și vă mulțumesc, pentru că știu că vă rugați pentru mine!”.



(rv – A. Dancă)