„Oboedientia et Pax”: o biografie a papei Ioan al XXIII-lea
RV 26 apr 2014. Ioan al XXIII-lea, Angelo Giuseppe Roncalli, s-a
născut pe 25 noiembrie 1881, în localitatea Sotto il Monte din nordul Italiei. Este
al patrulea copil din 13 fraţi.
La
11 ani, în 1892, intră în Seminarul din Bergamo, iar în 1896 a fost primit în Ordinul
Franciscan Secular, făcând profesiunea Regulii pe 23 mai 1897. Din 1901 şi până în
1905 primeşte o bursă de studii la Seminarul Roman din Roma, iar în 1904, pe 10 august,
este hirotonit preot. Din 1905 şi până în 1914 a fost secretarul episcopului de Bergamo,
apoi este profesor la Seminar şi în alte medii pastorale.
Odată cu începerea
primul Război Mondial este chemat să fie sergent sanitar şi apoi capelan militar.
La finalul războiului a deschis „Casa studentului” şi s-a ocupat de pastoraţia studenţilor.
În 1919 a fost numit director spiritual la Seminar, iar în 1921 a fost chemat la Roma
de către Benedict al XV-lea care îl numeşte preşedinte pentru Italia al Consiliului
central al Operei Pontificale pentru Răspândirea Credinţei (Propaganda Fide).
În
1925 Papa Pius al XI-lea îl numeşte Vizitator Apostolic pentru Bulgaria, ridicându-l
la treapta episcopatului. Îi este oferit titlul de episcop de Areopoli, iar ca moto
şi-a ales expresia „Oboedientia et pax” – „Ascultare şi pace”. Este hirotonit episcop
pe 19 martie 1925, la Roma, iar câteva zile mai târziu plecă la Sofia unde este numit
apoi primul Delegat Apostolic şi rămâne aici până în 1934. În această perioadă efectuează
trei vizite la Bucureşti, două în 1930 şi una în 1932.
În 1933 s-a aflat printre
candidaţii la misiunea de nunţiu apostolic în România, dar în 1935 este numit Delegat
Apostolic în Turcia şi Grecia. În timpul celui de-al doilea Război Mondial a salvat
mulţi evrei folosindu-se de statutul său diplomatic, printre care şi evrei români.
Pe 20 decembrie 1944, Pius al XII-lea l-a numit nunţiu apostolic la Paris.
La
începutul anului 1953 a fost creat cardinal şi numit Patriarh de Veneţia, iar la moartea
Papei Pius al XII-lea, în 1958, a fost ales Papă pe 28 octombrie 1958 şi şi-a luat
numele de Ioan al XXIII-lea. În timpul pontificatului său de 5 ani a fost un adevărat
Păstor pentru turma încredinţată. Magisteriul său social este conţinut în Enciclica
„Mater et magistra” din 1961 şi în Enciclica „Pacem in terris” din 1963.
În
timpul pontificatului său a convocat Sinodul Roman, a instituit Comisia pentru revizuirea
Codului de Drept Canonic şi a convocat Conciliul Ecumenic Vatican al II-lea. Grija
lui pastorală a făcut ca poporul să-l numească „Papa cel bun”.
Pe 18 decembrie
1959, Papa Ioan al XXIII-lea a recunoscut virtuţile eroice ale călugărului Ieremia
Valahul, primul român ridicat la cinstea altarelor de Biserica Catolică.
Papa
Ioan al XXIII-lea a fost iniţiatorul unei reînnoiri a Bisericii, a promovat evanghelizarea,
ecumenismul şi dialogul cu toţi oamenii, indiferent de apartenenţa culturală şi religioasă.
A
murit pe 3 iunie 1963, într-un profund spirit de abandon în braţele lui Isus. A fost
declarat fericit de Papa Ioan Paul al II-lea pe 3 septembrie 2000, în Piaţa Sf. Petru
din Roma, în cadrul Marelui Jubileu al anului 2000.