2014-04-23 12:50:03

Lumina Învierii: Pastorala de Paşti 2014 a PS Florentin Crihălmeanu


RV 23 apr 2014. „Amintirea Învierii Domnului nostru Isus Cristos este pentru noi creştinii rememorarea unui fapt istoric, dar şi o confirmare şi reafirmare a fundamentului credinţei noastre”, a scris PS Florentin Crihălmeanu, episcop greco-catolic al Eparhiei de Cluj-Gherla, în Scrisoarea Pastorală de Paşti. RealAudioMP3

Încă de la începutul scrisorii sale, prelatul catolic a subliniat că „Vestea învierii Celui răstignit constituie nucleul credinţei creştine şi motivul principal al bucuriei creştine”, iar această veste bună a Învierii celui pe care toţi îl credeau mort, „este mesajul pe care suntem chemaţi să-l trăim cu bucuria credinţei şi să-l transmitem cu aceeaşi bucurie tuturor fraţilor în credinţă atunci când le adresăm salutul creştinesc: «Cristos a Înviat!»”.

Vorbind despre vizita mironosiţelor la mormântul lui Isus, despre prezenţa îngerilor care le vestesc acestora învierea lui Cristos, PS Florentin a spus că piatra care închidea mormântul înainte de învierea Domnului „nu mai închide acum intrarea mormântului, dar, adeseori închide, blochează sau izolează sufletul nostru, transformându-l într-un «mormânt al speranţelor şi al idealurilor de sfinţenie». De aceea, să înlăturăm orice obstacol spiritual, printr-o convertire sinceră, pentru a putea primi cu bucurie vestea învierii”.

De asemenea, prelatul catolic ne invită să „ne întrebăm cu sinceritate: care sunt temerile ce mă împiedică să mă apropii mai mult de Dumnezeu? Cum procedez în faţa dificultăţilor, a misterelor vieţii mele, ca paznicii care păzesc mormântul sau ca femeile care caută credincioase pe Isus? Care sunt «pietrele» ce trebuie să le înlătur de pe sufletul meu pentru o adevărată convertire? «Rugaţi-vă fraţilor ca acum să coboare îngerul şi să rostogolească toată duritatea inimii noastre, să înlăture obstacolele sentimentelor noastre şi să ateste că Cristos a înviat şi din inimile noastre, pentru că, aşa cum este ca un cer sufletul în care trăieşte şi domneşte Cristos, la fel este ca un mormânt acel piept în care Cristos este închis mort şi înmormântat»”, a scris PS Florentin citându-l pe Sf. Petru Crisologul.

Referindu-se la mormântul gol, episcopul de Cluj-Gherla a spus că această nouă realitate pe care o descoperă femeile mironosiţe, „mormântul gol, răstoarnă acel principiu natural tradiţional, că viaţa se încheie acolo, la intrarea în mormânt. Trebuie pătruns în misterul morţii nu pentru a rămâne acolo, ci pentru a înţelege mai bine sensul vieţii. Pentru Isus moartea nu a rămas o stare, ci a fost doar trecerea spre viaţă, acea trecere a Domnului sau Paştile Domnului, «de pe pământ la cer şi din moarte la viaţă»”.

„Să pătrundem şi noi cu încredere în «mormântul» sufletului nostru, în acele locuri ascunse şi întunecate şi să lăsăm să pătrundă lumina învierii”, ne îndeamnă PS Florentin. „Să ne întrebăm: Ce sentimente trezeşte vestea Învierii lui Cristos în sufletul meu? Care este scara valorilor în viaţa mea spirituală? Cu ce îmi petrec mai mult timp în viaţa mea? Să încerc să pătrund în mormântul sufletului meu, în acele locuri întunecate unde am îngropat ură, invidie, gelozie, răzbunare şi orgoliu, să le deschid luminii lui Cristos Înviat. Vestea arhanghelului strălucitor răstoarnă rânduiala firii. Ceea ce femeilor pioase le părea imposibil devenise acum posibil, ceea ce părea întuneric şi moarte devine acum izvor de lumină şi viaţă. Aşa cum frumos cântă imnografia de sărbătoare: «Purtător de viaţă mai împodobit decât raiul şi decât orice încăpere împărătească mai luminat s-a arătat mormântul Tău, izvorul învierii noastre»”.

În finalul scrisorii, PS Florentin a subliniat că „învierea lui Cristos, nu a fost o readucere la viaţă aşa cum s-a întâmplat cu Lazăr, prietenul lui Isus, care după acea «înviere» a trebuit totuşi să moară la timpul rânduit. Evenimentul Învierii lui Cristos marchează un salt ontologic (la nivelul fiinţei), ce atinge fiinţa ca atare, inaugurând o dimensiune care ne priveşte pe toţi şi care a creat pentru noi toţi un nou spaţiu al vieţii, al fiinţării cu Dumnezeu. Învierea face parte din istoria mântuirii, dar inaugurează o nouă dimensiune, dezvăluind un spaţiu nou, definitiv, final, al bucuriei veşnice. În acest sens, Învierea lui Cristos nu este un eveniment de acelaşi fel cu naşterea sau răstignirea Sa. Este un tip nou de eveniment, care îşi are începutul în istorie dar conduce dincolo de hotarele istoriei (Papa Benedict al XVI-lea)”.


RV – A. C. Hrişman








All the contents on this site are copyrighted ©.