Lumina Învierii: Pastorala de Paşti 2014 a PS Florentin Crihălmeanu
RV 23 apr 2014. „Amintirea Învierii Domnului nostru Isus Cristos
este pentru noi creştinii rememorarea unui fapt istoric, dar şi o confirmare şi reafirmare
a fundamentului credinţei noastre”, a scris PS Florentin Crihălmeanu, episcop
greco-catolic al Eparhiei de Cluj-Gherla, în Scrisoarea Pastorală de Paşti.
Încă
de la începutul scrisorii sale, prelatul catolic a subliniat că „Vestea învierii Celui
răstignit constituie nucleul credinţei creştine şi motivul principal al bucuriei creştine”,
iar această veste bună a Învierii celui pe care toţi îl credeau mort, „este mesajul
pe care suntem chemaţi să-l trăim cu bucuria credinţei şi să-l transmitem cu aceeaşi
bucurie tuturor fraţilor în credinţă atunci când le adresăm salutul creştinesc: «Cristos
a Înviat!»”.
Vorbind despre vizita mironosiţelor la mormântul lui Isus, despre
prezenţa îngerilor care le vestesc acestora învierea lui Cristos, PS Florentin a spus
că piatra care închidea mormântul înainte de învierea Domnului „nu mai închide acum
intrarea mormântului, dar, adeseori închide, blochează sau izolează sufletul nostru,
transformându-l într-un «mormânt al speranţelor şi al idealurilor de sfinţenie». De
aceea, să înlăturăm orice obstacol spiritual, printr-o convertire sinceră, pentru
a putea primi cu bucurie vestea învierii”.
De asemenea, prelatul catolic ne
invită să „ne întrebăm cu sinceritate: care sunt temerile ce mă împiedică să mă apropii
mai mult de Dumnezeu? Cum procedez în faţa dificultăţilor, a misterelor vieţii mele,
ca paznicii care păzesc mormântul sau ca femeile care caută credincioase pe Isus?
Care sunt «pietrele» ce trebuie să le înlătur de pe sufletul meu pentru o adevărată
convertire? «Rugaţi-vă fraţilor ca acum să coboare îngerul şi să rostogolească toată
duritatea inimii noastre, să înlăture obstacolele sentimentelor noastre şi să ateste
că Cristos a înviat şi din inimile noastre, pentru că, aşa cum este ca un cer sufletul
în care trăieşte şi domneşte Cristos, la fel este ca un mormânt acel piept în care
Cristos este închis mort şi înmormântat»”, a scris PS Florentin citându-l pe Sf. Petru
Crisologul.
Referindu-se la mormântul gol, episcopul de Cluj-Gherla a spus
că această nouă realitate pe care o descoperă femeile mironosiţe, „mormântul gol,
răstoarnă acel principiu natural tradiţional, că viaţa se încheie acolo, la intrarea
în mormânt. Trebuie pătruns în misterul morţii nu pentru a rămâne acolo, ci pentru
a înţelege mai bine sensul vieţii. Pentru Isus moartea nu a rămas o stare, ci a fost
doar trecerea spre viaţă, acea trecere a Domnului sau Paştile Domnului, «de pe pământ
la cer şi din moarte la viaţă»”.
„Să pătrundem şi noi cu încredere în «mormântul»
sufletului nostru, în acele locuri ascunse şi întunecate şi să lăsăm să pătrundă lumina
învierii”, ne îndeamnă PS Florentin. „Să ne întrebăm: Ce sentimente trezeşte vestea
Învierii lui Cristos în sufletul meu? Care este scara valorilor în viaţa mea spirituală?
Cu ce îmi petrec mai mult timp în viaţa mea? Să încerc să pătrund în mormântul sufletului
meu, în acele locuri întunecate unde am îngropat ură, invidie, gelozie, răzbunare
şi orgoliu, să le deschid luminii lui Cristos Înviat. Vestea arhanghelului strălucitor
răstoarnă rânduiala firii. Ceea ce femeilor pioase le părea imposibil devenise acum
posibil, ceea ce părea întuneric şi moarte devine acum izvor de lumină şi viaţă. Aşa
cum frumos cântă imnografia de sărbătoare: «Purtător de viaţă mai împodobit decât
raiul şi decât orice încăpere împărătească mai luminat s-a arătat mormântul Tău, izvorul
învierii noastre»”.
În finalul scrisorii, PS Florentin a subliniat că „învierea
lui Cristos, nu a fost o readucere la viaţă aşa cum s-a întâmplat cu Lazăr, prietenul
lui Isus, care după acea «înviere» a trebuit totuşi să moară la timpul rânduit. Evenimentul
Învierii lui Cristos marchează un salt ontologic (la nivelul fiinţei), ce atinge fiinţa
ca atare, inaugurând o dimensiune care ne priveşte pe toţi şi care a creat pentru
noi toţi un nou spaţiu al vieţii, al fiinţării cu Dumnezeu. Învierea face parte din
istoria mântuirii, dar inaugurează o nouă dimensiune, dezvăluind un spaţiu nou, definitiv,
final, al bucuriei veşnice. În acest sens, Învierea lui Cristos nu este un eveniment
de acelaşi fel cu naşterea sau răstignirea Sa. Este un tip nou de eveniment, care
îşi are începutul în istorie dar conduce dincolo de hotarele istoriei (Papa Benedict
al XVI-lea)”.