Vigilia Pascală. Papa Francisc: ”Bucuria calmă a învierii să ne ajute să-l vedem pe Isus cel înviat”

RV 20 apr 2014. Papa Francisc a celebrat în noaptea de sâmbătă spre duminică solemna Vigilie Pascală a Învierii Domnului. În cadrul celebrării, Sfântul Părinte a botezat 10 catehumeni care provin din Belarus, Italia, Franța, Liban, Senegal și Vietnam. La predica Vigiliei Pascale Papa a spus că trebuie să ne întoarcem la spațiul care reprezintă Galileea existențială pentru fiecare dintre noi, pentru a-l vedea pe Isus și a deveni martori ai învierii sale.

Aici, serviciul audio:

Să ascultăm, în traducerea noastră de lucru, predica Sfântului Părinte de la Vigilia Pascală din anul mântuirii 2014, prezidată sâmbătă noapte în bazilica Sfântul Petru:

”Evanghelia învierii lui Isus Cristos începe cu drumul făcut de femei până la mormânt, în zorii zilei de după sâmbătă. Ele merg la mormânt să cinstească trupul Domnului, dar îl găsesc deschis și gol. Un înger puternic le spune femeilor: «Voi, să nu vă temeți!» (Matei 28,5) și le poruncește să meargă să ducă vestea discipolilor: «A înviat din morți, și iată, merge înaintea voastră în Galileea» (v. 7). Femeile pleacă în grabă și de a lungul drumului Isus însuși merge în întâmpinarea lor și le spune: «Nu vă temeți! Mergeți și dați de știre fraților mei să meargă în Galileea și acolo mă vor vedea!» (v. 10).

După moartea Învățătorului, discipolii se împrăștiaseră. Credința lor se fărâmițase, totul părea terminat, dărâmate, certitudinile, stinse, speranțele. Dar acum, acea veste a femeilor, deși incredibilă, venea ca o rază de lumină în întuneric. Știrea se răspândește: Isus a înviat, după cum a prezis... Și porunca aceea de a merge în Galileea, femeile au ascultat-o de două ori, mai întâi de la înger, apoi de la Isus însuși: ”Să meargă în Galileea și acolo mă vor vedea”.

Galileea este locul primei chemări, unde totul a început! Să se întoarcă acolo, să se întoarcă la locul primei chemări. Pe malul lacului Isus trecuse în timp ce pescarii strângeau mrejele. I-a chemat, iar ei au lăsat toate și l-au urmat (cfr Matei 4, 18-22). A se întoarce în Galileea înseamnă a citi din nou totul pornind de la Cruce și de la biruință. A citi din nou totul – vestirea, minunile, noua comunitate, entuziasmul și căderile, până la trădare – a citi din nou totul începând de la sfârșit, care este un nou început, de la acest act suprem de iubire.

Și pentru fiecare dintre noi există o ”Galilee” la originea drumului cu Isus. ”A merge în Galileea” înseamnă ceva frumos, înseamnă pentru noi să redescoperim Botezul nostru ca izvor viu, să ne încărcăm cu energii noi de la rădăcina credinței noastre și a experienței noastre creștine. A se întoarce în Galileea înseamnă mai întâi de toate a se întoarce acolo, la acel punct incandescent în care harul lui Dumnezeu m-a atins la începutul drumului. Din acea scânteie, pot să aprind focul pentru astăzi, pentru fiecare zi, și să duc căldură și lumină fraților mei și surorilor mele. Din acea scânteie se aprinde o bucurie smerită, o bucurie care nu ofensează durerea și disperarea, o bucurie bună și blândă.

În viața creștinului, după Botez, există și o ”Galilee” mai existențială: experiența întâlnirii personale cu Isus Cristos, care m-a chemat să-l urmez și să particip la misiunea sa. În acest sens, a se întoarce în Galileea înseamnă a păstra în inimă memoria vie a acestei chemări, când Isus a trecut pe drumul meu, m-a privit cu milostivire, mi-a cerut să-l urmez; a recupera memoria acelui moment în care ochii săi i-au întâlnit pe ai mei, momentul în care m-a făcut să simt că mă iubește.

Astăzi, în această noapte, fiecare dintre noi se poate întreba: care este Galileea mea? Unde este Galileea mea? Îmi aduc aminte? Am uitat-o? Am mers pe drumuri și cărări care m-au făcut să o uit? Doamne, ajută-mă, spune-mi care este Galileea mea! Știi, mi-aș dori să mă întorc acolo ca să te întâlnesc și să mă las îmbrățișat de milostivirea ta.

Evanghelia de Paști e clară: e necesar a se întoarce acolo, pentru a-l vedea pe Isus cel înviat și a deveni martori ai învierii sale. Nu este o întoarcere înapoi, nu este o nostalgie. Este o întoarcere la prima iubire, pentru a primi focul pe care Isus l-a aprins în lume, și să-l duc la toți, până la marginile pământului.

«Galileea păgânilor» (Mt 4,15; Is 8,23): orizontul celui Înviat, orizontul Bisericii; dorință aprinsă de întâlnire... Să pornim la drum!”.

(rv – A. Dancă)