Itinerariu pentru Postul Mare – Joi din săptămâna a V-a

RV – 10 aprilie 2014) Ajutorul tău, Dumnezeule atotputernic, să ne facă să fim perseverenţi în slujirea Ta, pentru ca şi în timpurile noastre Biserica Ta să se îmbogăţească cu noi membri şi să se reînnoiască mereu în Duh”.
Biserica noastră. Ne gândim vreodată la Biserică? Şi totuşi, Botezul pe care l-am primit ne-a altoit Bisericii, făcându-ne să devenim o mlădiţă, prin care Biserica îşi trage hrană, forţă, curaj, şi elanul răspândirii până la hotarele lumii.
De aceea, trebuie să fim şi să respirăm trăirea Bisericii, devenind mărturisitorii Săi întotdeauna şi oriunde…
Ne gândim vreodată, tremurând de responsablitate, că am fost aleşi de El, de Isus, aşa cum i-a ales pe cei 72 de discipoli pe care i-a trimis înaintea Lui pentru a-I pregăti calea?
Ne oprim vreodată asupra gândului că Domnul şi-a îndreptat degetul spre fiecare dintre noi, pentru a ne indica, că ne-a privit în ochi şi ne-a spus: "Tu, vino cu mine"?
Am fost Botezaţi. Sigur, nu ne amintim acel moment, însă am aflat despre el crescând, şi mulţi aşteaptă ca lumina lui Cristos primită de noi atunci să se vadă şi să pătrundă în "încăperea lor întunecată" din pricina lipsei credinţei; aşteaptă să vadă lumina noastră, chiar dacă în aparenţă sunt complet dezinteresaţi.
Trebui să ne punem în mişcare, căci sunt fraţii noştri şi poate că sunt cu mult mai buni decât noi.
Noi oaspeţi trebuie să vină la Ospăţ … Iar Tatăl stă la Poartă şi priveşte în zare, aşteptându-i (asemenea părintelui milostiv în aşteptarea fiului risipitor).
Să alergăm, făcând sacrificii, pentru a-i însoţi pe cei care au nevoie să găsească poarta deschisă şi multă Lumină…
Trebuie să-i aflăm şi să-i însoţim cu umilinţă pentru ca apoi să dispărem în tăcere, în propria ofertă şi jertfă către Domnul.

Fragment din "Itinerariu pentru Postul Mare", de T. Alfieri