Itinerariu pentru Postul Mare: Marți din săptămâna a V-a

(RV – 8 aprilie 2014) "Vino în ajutorul nostru, Doamne, pentru a putea trăi și acționa mereu cu acea Caritate care l-a făcut pe Fiul tău să-și dea viața pentru noi."


A-ți da viața. Iată binele Suprem! Cristos și-a dat viața pentru noi, pe deplin. Pentru fiecare dintre noi. A venit pentru a-și da viața.

Ne-a căutat pe fiecare în parte, pentru a-și da viața și pentru a ne reda fiecăruia viața.


A ales moartea pe cruce așa încât să se înțeleagă pe îndelete că doar Iubirea infinită a Inimii sale l-a împins spre acel martiriu atroce. Pentru a ne învăța ce înseamnă "Iubire".


Suntem convinși de acest lucru? Ne mișcă? Da? Și atunci, cum ne comportăm?


Ne-am dat oare seama până acum că suntem egoiști, că vibrăm prea puțin la nevoile altora și prea mult la ale noastre? Suntem conștienți că folosim o măsură pentru alții și o cu totul alta pentru noi, că într-un fel evaluăm propriile eforturi și dificultăți și într-un alt fel considerăm roboteala altora? Și apoi, ne dăm oare seama îndeajuns că în ceea ce ne privește tindem să evaluăm totul la superlativ?


Acest comportament este însă departe de ceea ce înseamnă a-ți da viața; și apostolii erau gata să-și dea viața însă, când domnul Suda Sânge în grădina Ghetsemani, au adormit.


A-ți da viața înseamnă să mori trăind, lucru pe care-l face doar o inimă care arde de iubire și recunoștință.


"Tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut": să ne examinăm propria inimă pentru a vedea dacă în ea arde într-adevăr focul dorinței de a-l imita pe Isus, focul dorinței de a privi la frații noștri cu privirea lui Isus.


Fragment din "Itinerariu pentru Postul Mare", de T. Alfieri