Crucea Sfântului Eduard Mărturisitorul: Dar al Papei Francisc pentru Prinţul George de Cambridge, strănepotul Reginei Elisabeta a II-a

(RV – 4 aprilie 2014) Schimbul de daruri face parte din protocolul vizitelor oficiale sau private la şefii de stat, inclusiv la Suveranul Pontif.

Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit, însoţită de Ducele de Edinburgh şi de suita regală, i-a oferit Papei Francisc cu ocazia primei întâlniri avute joi, 3 aprilie, cu Pontiful de origine argentiniană un coş cu delicatesuri din Regatul Unit.

Papa i-a dăruit Ducelui de Edinburgh un triptic cu medaliile pontificatului său iar Reginei un antic pergament datat în 1679, cu un mesaj „Urbi et Orbi” al cardinalului Cesare Facchinetti. Însă, cadoul care a surprins prin delicateţea gestului este darul făcut micuţului Prinţ George de Cambridge, strănepotul Reginei. Copilaşul, sau mai curând „royal baby” este fiul Prinţului William şi al soţiei sale, Kate Middleton, şi va împlini un an în luna iulie, fiind al treile în linie de succesiune la tron.
Şi care străbunică nu s-ar bucura atunci când cineva ar arata afecţiune faţă de strănepotul mult iubit? Darul Papei pentru Prinţul George, trimis prin străbunica – Regina Elisabeta a II-a – este reprezentat de Crucea Sfântului Eduard Mărturisitorul, din argint, fixată pe o sferă din alabastru opac.

Desigur, alegerea darului nu a fost deloc întâmplătoare, Sfântului Eduard Mărturisitorul fiind un strămoş al familiei regale engleze şi fondator al Abaţiei de Westminster.
Eduard a a fost înscăunat rege în 1042. Scrierile hagiografice îl prezintă ca pe un domnitor bun şi cu judecată dreaptă care a cucerit inimile supuşilor săi, iar prin înţelepciunea sa, a dejucat cursele duşmanilor. Dragostea lui pentru pace era atât de mare, încât spunea că preferă să-şi piardă coroana mai degrabă, decât să verse sângele unui singur om.
Deoarece a impus la curtea regală o viaţă simplă şi ordonată, cheltuielile s-au micşorat şi el a putut să reducă şi chiar să suprime multe impozite.Chiar din timpul copilăriei, Eduard a nutrit o devoţiune deosebită faţă de sfinţii apostoli Petru şi Ioan şi, pe când era încă în exil, a promis că, dacă va reveni în Anglia, va face un pelerinaj la mormintele lor. Ajuns rege al Angliei, a voit să-şi împlinească promisiunea, dar sfetnicii săi l-au rugat să nu părăsească ţara, deoarece treceau prin împrejurări grele, primejdioase. Papa Leon al IX-lea, la cererea regelui, l-a dezlegat de jurământul făcut şi i-a recomandat ca, în schimb, să contribuie la ajutorarea cultului divin şi a săracilor. Din suma de bani pe care ar fi cheltuit-o pentru pelerinaj, Eduard a înălţat în cinstea Sfântului Petru splendida bazilică a mănăstirii benedictine din partea de Vest a Londrei, Wesminster, şi a întemeiat mai multe cămine pentru săraci şi bătrâni.
Se istoriseşte că, spre sfârşitul vieţii sale, a fost vizitat de un bătrân venerabil, care i-a cerut ajutor în numele Sfântului Ioan Evanghelistul; deoarece regele nu avea nimic la îndemână în acel moment, şi-a scos din deget inelul şi l-a dat bătrânului cerşetor. Peste câteva zile, s-au întors dintr-o călătorie la locurile sfinte doi englezi care au povestit cum s-au rătăcit pe cale şi un bătrân le-a ieşit înainte, le-a arătat drumul şi le-a dat un inel pe care să-l ducă regelui, spunându-le: „Eu sunt Ioan Evanghelistul; spuneţi-i slujitorului meu, Eduard, că peste şase luni voi veni la el şi-l voi lua cu mine în cer”. De fapt, la 28 decembrie 1065, când s-a inaugurat solemn celebrul prezbiteriu al Catedralei din Wesminster, Eduard nu a luat parte, fiind grav bolnav; peste câteva zile, la 5 ianuarie 1066, a încetat din viaţă, după o domnie de douăzeci şi trei de ani, şase luni şi douăzeci de zile, rămânând în amintirea poporului cu numele de Eduard Mărturisitorul. Trupul său a fost înmormântat în vechea biserică abaţială şi a devenit loc de pelerinaj. În ziua de 7 februarie 1161, papa Alexandru al III-lea l-a ridicat la cinstea Sfintelor altare, iar la 13 octombrie 1163, arhiepiscopul de Canterbury, Thomas Becket, i-a transferat rămăşiţele pământeşti din locul iniţial în prezbiteriul bazilicii construite de Eduard; cu acest prilej, s-a hotărât comemorarea Sfântului Eduard la data de 13 octombrie. (sursa datelor privitoare la reperele biografice ale Regelui Eduard Mărturisitorul este: arcb.ro)

R.V./A.Mărtinaș