Cine are credință, merge spre făgăduințele lui Dumnezeu, nu un turist existențial: Papa, la Sf. Liturghie

RV 31 martie 2014. A nu trece ca un vagabond prin viață, inclusiv pe planul spiritual, ci a merge direct la țintă, ceea ce pentru un creștin înseamnă a urma făgăduințele lui Dumnezeu care nu dezamăgesc niciodată: a spus Papa Francisc, la predica Sfintei Liturghii, celebrată luni dimineață în capela Casei Sf. Marta din Vatican.

Referindu-se la lecturile biblice proclamate la celebrarea euharistică (Is 65,17-21 și In 4,43-54), Papa Francisc s-a oprit mai întâi la textul din cartea profetului Isaia. Mai înainte de a cere, a observat, Dumnezeu face o promisiune. Făgăduința sa are ca obiect o viață nouă și plină de bucurie. Acesta este fundamentul speranței: a se încrede în făgăduințele lui Dumnezeu, știind că El nu dezamăgește niciodată. Dar aceasta este, în fond, și esența vieții creștine, a păși către promisiunile lui Dumnezeu. Desigur, mulți creștini au ispita de a se opri:
● ”Atâția creștini care stau pe loc! Sunt mulți care au rămas în urmă și au o speranță slabă. Da, ei cred că va fi un cer și că totul va merge bine. E bine că au această credință, dar – a reluat Papa – ei nu caută cerul! Țin poruncile și toate celelalte, dar stau pe loc. Domnul nu poate să facă din ei fermentul, drojdia care să crească întregul popor pentru că nu merg înainte. Aceasta este problema: cei care stau pe loc. Apoi, mai sunt alții, între ei și noi, care greșesc drumul: noi toți, uneori, am greșit drumul, știm aceasta. Problema nu este că unul greșește drumul, problema este că nu se întoarce când își dă seama că a greșit”.

Modelul celui care crede și caută ceea ce îi arată credința, este funcționarul regelui descris în Evanghelia zilei. El îi cere lui Isus vindecarea fiului bolnav și nu se îndoiește nici o clipă când pornește spre casă după ce Învățătorul i-a spus că a dobândit ceea ce a cerut. În situația opusă, a reluat Papa, se află în schimb grupul ”cel mai periculos”: cei care se înșală singuri, cei care merg dar nu înaintează pe cale:
● ”Sunt creștinii rătăcitori. Se învârt și iar se învârt, ca și cum viața ar fi un turism existențial, fără un scop, fără a lua în serios promisiunile lui Dumnezeu. Sunt cei care se învârt și se înșală, pentru că își spun: eu merg. Nu – a reluat Papa – nu mergi înainte, tu mergi încoace și încolo. Sunt cei rătăcitori. În schimb, Domnul ne cere să nu ne oprim, să nu greșim drumul și să nu mergem încoace și încolo, să nu rătăcim prin viață… Ne cere să ținem făgăduințele, să mergem înainte cu făgăduințele sale asemenea acestui om (din Evanghelie): acel om a crezut în cuvântul lui Isus. Credința ne pune pe calea către promisiuni, este credința în promisiunile lui Dumnezeu”.

Condiția noastră de păcătoși ne face să greșim drumul, a recunoscut Papa Francisc, dar ”Domnul ne dă întotdeauna harul de a ne întoarce înapoi”:
● ”Postul Mare este un timp bun pentru a mă gândi dacă eu sunt pe cale sau dacă eu stau pe loc. Convertește-te! Sau dacă eu merg pe drumul greșit: atunci, du-te și mărturisește-ți păcatele și pornește din nou la drum. Sau dacă eu sunt un turist teologal, unul din cei care se învârt în viață încoace și încolo dar nu fac niciodată un pas înainte. Și să cer Domnului harul de a porni din nou la drum, de a relua calea, dar către promisiunile sale”.

(rv – A. De Carolis – A. Dancă)