Mii de nevăzători şi surdomuţi, în audienţă la Papa Francisc: numai cine îşi recunoaşte
fragilitatea îl poate întâlni pe Isus
RV 29 mar 2014.Cei bolnavi şi cu handicap sunt preferaţii
lui Isus: a spus Papa Francisc primind sâmbătă în audienţă, în Aula Paul al VI-lea,
mii de nevăzători şi surdomuţi, însoţiţi rudele lor şi de voluntarii din Mişcarea
Apostolică Orbi şi cei din Mica Misiune Surdomuţi. Nu puteau lipsi
de la audienţă câinii însoţitori, cu adevărat prieteni devotaţi ai celor care şi-au
pierdut vederea. Sfântul Părinte a spus că e necesar să se promoveze cultura întâlnirii
cu ceilalţi pentru a învinge cultura excluziunii şi a prejudecăţilor.
Umanitatea
greu încercată dar extraordinar de intensă a acestor persoane şi-a făcut simţită prezenţa
prin cele două mărturii care au precedat discursul Sfântului Părinte, care şi-a exprimat
profunda admiraţie. Însoţitorii orbilor şi ai surdomuţilor au menţionat, printre altele,
greutăţile pe care continuă să le întâmpine în societate şi, din nefericire, chiar
şi în parohii, cerând ajutorul Sfântului Părinte pentru a găsi persoane pregătite
să folosească limba semnelor şi să comunice cu ajutorul subtitrării.
Papa
Francisc a subliniat în cuvântul său importanţa comunicării pentru aceste persoane
şi mărturiile Evangheliei în care Isus arată o predilecţie faţă de persoanele „marginalizate,
excluse şi dispreţuite”. Un exemplu tipic al acestei iubiri preferenţiale îl avem
în persoana orbului din naştere care – a remarcat – „era marginalizat în numele unei
false concepţii care îl considera lovit de pedeapsa divină”. ● „Isus respinge
în mod radical această formă de gândire, o formă cu adevărat aproape de blasfemie!
Isus respinge acest lucru şi săvârşeşte pentru cel orb «lucrarea lui Dumnezeu»
făcându-l din nou să vadă. Remarcabil este faptul că acest om, pornind
de la ceea ce i s-a întâmplat, devine mărturisitorul lui Isus şi al lucrării sale,
care este «lucrarea lui Dumnezeu», a vieţii, a iubirii, a milostivirii!”.
În
timp ce mai marii fariseilor, baricadaţi în certitudinea lor, îl judecă atât pe Isus
cât şi pe Bartimeu drept „păcătoşi” – a continuat Papa Francisc – „orbul vindecat
îl apără pe Isus cu o simplitate dezarmantă şi în cele din urmă îşi mărturiseşte credinţa
în El, împărtăşind chiar aceeaşi soartă a lui Isus”, din moment ce amândoi sunt excluşi.
Cu toate acestea, a adăugat Pontiful, „omul acela a intrat, în realitate, în noua
comunitate, o comunitate bazată pe credinţa în Isus şi pe iubirea fraternă”. ●
„Iată cele două culturi care se opun. Cultura întâlnirii cu celălalt
şi cultura excluziunii, cultura prejudecăţii. (…) Omul bolnav sau cu handicap, pornind
întocmai de la fragilitatea sa, de la limita sa, poate deveni mărturisitorul întâlnirii:
al întâlnirii cu Isus, care deschide la viaţă şi la credinţă, şi al întâlnirii cu
ceilalţi, cu comunitatea. Într-adevăr, numai cel care îşi recunoaşte propria slăbiciune,
propria neputinţă, poate construi relaţii fraterne şi solidare, în Biserică şi în
societate”.