„Şi ce preţ a plătit Isus!”: Părintele Cantalamessa despre darul jertfei sacramentale, în cea de-a Treia Predică din Postul Mare

(RV – 28 martie 2014) Părintele Raniero Cantalamessa, Predicatorul Casei Pontificale a ţinut în cursul dimineţii de vineri, 28 martie, în Capela „Redemporis Mater” din Palatul Apostolic, cea de-a treia predică din Postul Mare, în prezenţa Papei Francisc şi a unor membri ai Curiei Romane.

Predica Părintelui Cantalamessa s-a intitulat „Sfântul Ambrozie şi credinţa în Euharistie”, explicând chiar el, la începutul predicii, alegerea Sfântului Ambrozie ca maestru de credinţă a unei teme sacramentale, precum cea a Euharistiei:

Părintele Cantalamessa: „Motivul este că Ambrozie este cel care, mai mult decât oricare altul, a contribuit la afirmarea credinţei în prezenţa reală a lui Cristos în Euharistie şi a pus bazele viitoarei doctrine a transubstanţiaţiunii. În „De sacramentis” scrie: 'Această pâine este pâine înainte de cuvintele sacramentale; când intervine consacrarea, din pâine devine trup al lui Cristos […] Cu ce cuvinte se împlineşte consacrarea şi ale cui sunt aceste cuvinte? […] Când se realizează venerabilul sacrament , deja preotul nu mai foloseşte cuvintele sale, ci pe cele ale lui Cristos':”

Părintele Cantalamessa şi-a continuat predica spunând că într-o altă scriere a Sfântului Ambrozie, realismul euharistic este şi mai explicit, spunând: „Cuvântul lui Cristos care a putut crea din nimic ceea ce nu exista, nu ar putea oare să schimbe cele existente în ceea ce nu sunt încă? Căci nu este mai puţin a da lucrurilor natura lor primară decât a le-o schimba”.

În dezvoltarea succesivă a doctrinei euharistice – a explicat Predicatorul Casei Pontificale – autoritatea Sfântului Ambrozie a prevalat asupra autorităţii Sfântului Augustin care, desigur, credea în prezenţa reală a lui Cristos în Euharistie dar accentua şi mai mult semnificaţia sa simbolică şi eclezială, „unii dintre discipolii săi ajungând să afirme nu doar că Euharistia este Taina care constituie Biserica, dar că Euharistia este Biserica.

După o parcurgere profund teologică a semnificaţiei Euharistiei în economia mântuirii – pornind de la instituirea Euharistiei şi trecând prin celebrarea liturgică a Euharistiei şi înţelesul jertfei sacrametale (ca aducere de mulţumire, memorial şi prezenţă; ca aducere de mulţumire şi de laudă Tatălui şi memorial de jertfă a lui Cristos şi al Trupului său, Biserica); după ce a vorbit despre prezenţa lui Cristos în Euharistie înfăptuită prin puterea Cuvântului său şi a Duhului Sfânt – Părintele Cantalamessa a rezumat ceea ce se întâmplă în cadrul celebrării euharistice printr-un exemplu, spunând:

Părintele Cantalamessa: „Să ne gândim la o familie numeroasă în care fiul cel mai mare îl admiră şi îl iubeşte peste măsură pe propriul tată. Pentru ziua lui, ar vrea să-i facă un dar preţios. Însă, înainte de a-l oferi tatălui le cere în secret tuturor celorlalţi fraţi şi surori să-şi pună propria semnătură pe cadou. Darul ajunge aşadar în mâinile tatălui ca semn al iubirii tuturor fiilor săi, fără deosebire, chiar dacă – în realitate – doar unul a plătit pentru acesta. Acelaşi lucru se petrece şi în jertfa Euharistiei. Isus îl admiră şi îl iubeşte peste măsură pe Tatăl Ceresc căruia vrea să-i facă zilnic, până la sfârşitul timpurilor, darul cel mai preţios la care cineva s-ar putea gândi, cel al propriei vieţi. La Sfânta Liturghie, El îi îndeamnă pe toţi fraţii să-şi pună semnătura pe dar, astfel încât să ajungă la Dumnezeu Tatăl ca dar din partea tuturor fraţilor, chiar dacă doar unul a plătit preţul unui astfel de dar. Şi ce preţ!”

R.V./A. Mărtinaş