Papa Francisc: pentru cei care se dedică bolnavilor, marea şcoală este Pătimirea lui Cristos

(RV – 25 martie 2014) Nu există vreo boală sau vreo suferinţă psiho-fizică în care să nu poată fi recunoscută sacralitatea vieţii umane şi pecetea Pătimirii lui Cristos care îndeamnă la a-i îngriji cu dragoste pe cei care suferă, apărându-le demnitatea: le-a spus Papa Francisc membrilor Adunării plenare a Consiliului Pontifical pentru Operatorii Sanitari.


Dumnezeu îi îmbrăţişează cu forţă pe cei care se adună în jurul „trupului lui Cristos”, care-i consolează pe cei care suferă din cauza unei boli, a unei dizabilităţi şi care – deseori – dincolo de suportarea răului fizic, trăiesc şi suferinţa abandonării, a indiferenţei.
Pontiful le-a amintit membrilor departamentului vatican pentru operatorii sanitari că experienţa Calvarului a răsturnat orice perspectivă legată de durere, dând un sens chiar şi celei mai grave infirmităţi umane.

Papa Francisc: „Este adevărat că şi în situaţiile de suferinţă nimeni nu este niciodată singur pentru că Dumnezeu – în iubirea sa îndurătoare faţă de om şi lume – îmbrăţişează chiar şi situaţiile cele mai crâncene, în care imaginea Creatorului prezentă în orice persoană apare ofuscată sau desfigurată. Aşa a fost pentru Isus în Pătimirea sa. În El, orice durere umană, orice angoasă, orice pătimire a fost asumată în spirit de iubire, din pura voinţă de a ne fi alături, de a fi cu noi”.

„În Pătimirea lui Cristos se află cea mai mare şcoală pentru oricine voieşte să se dedice slujirii fraţilor bolnavi şi suferinzi”, le-a spus Pontiful participanţilor la Adunarea plenară a Consiliului Pontifical pentru Operatorii Sanitari.

Sfântul Părinte l-a amintit pe Ioan Paul al II-lea şi Scrisoarea Apostolică „Salvifici doloris” despre semnificaţia suferinţei în optica creştină, amintind mai ales că spre finalul vieţii a fost un „mărturisitor exemplar” al propriilor învăţături, un „magisteriu viu”, iubit şi venerat de milioane de persoane.

Papa Francisc: „Dragi prieteni, în desfăşurarea zilnică a slujirii noastre, să ţinem mereu cont de trupul lui Cristos prezent în cei săraci, suferinzi, în copii, chiar şi nedoriţi, în persoanele cu handicap fizic sau psihic, în bătrâni”.


R.V./A. Mărtinaş